Cei care propun un referendum se bazează, în esenţă, pe acelaşi tip de argumentaţie: pe o problemă majoră care ţine de interesul naţional, este normal să se facă apel direct la voinţa populară. Toată lumea trebuie chemată să decidă deoarece, într-o democraţie, poporul este suveran.
Aţi auzit asta şi în România. Asta scrie şi în manualele de ştiinţe politice, asta este regula perfectă a corectitudinii politice, cine poate zice altfel? Nu vă grăbiţi cu răspunsul deoarece, surprinzător sau nu, iconoclast sau nu, multe sunt vocile care spun acum. din ce în ce mai apăsat, că arma referendumului nu numai că este greşit folosită, iar temele ce sunt supuse votului public sunt dezastruos de prost alese şi explicate şi că, mai pe scurt, referendumul în sine ar trebui desfiinţat ca procedeu în panoplia politică atunci când este vorba despre decizii strategice într-o lume globalizată. Haideţi să vedem care sunt argumentele pe care le invocă apărătorii acestei teze care s-ar putea să câştige din ce în ce mai mult teren. Daniel Cohn-Bendit, fost europarlamentar şi copreşedinte al Grupului Verzilor din PE, referindu-se spre exemplu la referendumul organizat în Grecia: „Mi s-a părut înspăimântător că mulţi găsesc genială ideea acelui referendum deoarece se pretinde că ar fi o idee democratică. Dar dacă, în acelaşi timp, s-ar fi organizat în Germania, în Olanda, în Franţa un referendum pentru a se şti dacă oamenii sunt de acord să li se deda din nou bani grecilor, rezultatul ar fi fost în mod clar negativ, cu o majoritate enormă de voturi. Este vorba despre o democraţie împotriva democraţiei şi, în această chestiune, grecii sunt minoritari. În Europa nu ar trebui să se ţină decât referendumuri transeuropene pe chestiuni europene, cu o dublă majoritate, cea a statelor şi cea a electoratelor naţionale. Atâta timp cât nu vom ieşi din acest tip de suveranitate naţională, nu vom fi în stare de nimic. Provocarea este să facem să apară o suveranitate europeană care va fi baza unei democraţii federale.” De aici, scurt este drumul care leagă, în ochii federaliştilor, ideea refrendumului naţional de liniile politice promovate de partidele naţionaliste şi anti-europene, exemplul clasic de acum fiind BREXIT sau referendumul eşuat din Ungaria pe tema migraţiei, dar şi campania realmente anti-europeană care a însoţit dezbaterile înaintea votului de acum câteva zile care a dus la demisia cabinetului Renzi. Concluzia fiind că, cel puţin în această ultimă perioadă, referendumurile au fost legate direct sau motivate de un discurs şi o ideologie îndreptată împotriva valorilor europene. Sau, după cum spunea Jacques Attali: „Un referendum implică faptul că poporul poate pune sub semnul întrebării o evoluţie considerată până în acel moment drept ireversibilă, precum o reformă instituţională, un câştig pe plan social sau o evoluţie a mentalităţilor”.

Citeste mai mult: adev.ro/ohr4td