de Iulian Chifu

Cuplul franco-german, autoasumat a fi lider al Europei în numeroase momente – în formatul Normandia, pe tema crizei imigranților, în fața Parlamentului European, cerând solidaritatea europeană – este amenințat astăzi cu prăbușirea definitivă prin irelevanța și nivelul redus al încrederii publice a celor doi lideri ai săi. Iar această situație creează probleme majore întregii Europe.

Astfel, Francois Hollande a avut întotdeauna un rating extrem de scăzut pentru un președinte francez, dar acum are și problema reacției publice față de atentatele teroriste repetate, cu impact major în societate. Charlie Hebdo a fost un eveniment la 7 ianuarie 2015, soldat cu numeroase victime în sediul publicației săptămânale, dar și în alte părți ale Parisului, la o băcănie evreiască, unde am înregistrat o luare de ostateci. În total 17 morți.

A fost un moment de coagulare a opiniei publice care a ajutat președintele. Nu același lucru s-a întâmplat la repetarea atentatelor teroriste ]n 13 noiembrie, la Bataclan și în bistrourile din jurul Parisului, la intrarea în Stade de France, cu 130 de morți. În aceste condiții, cetățenii francezi nu au mai fost atât de fericiți să vadă că administrația lor nu e în stare să facă față atacurilor și să se adapteze.

Hollande pierde masiv încredere publică, cu un an înaintea alegerilor prezidențiale din mai 2017. I se reproșează lipsa de control și eficiență a servicior secrete, dar mai ales lipsa oricăror schimbări în sistem după atentat. Nimeni nu a fost vinovat. În plus, acumularea greșelilor politicienilor care au pus sub preș problemele imigranților, a integrării generațiilor a doua și a treia de noi cetățeni după decolonizare. Excluderea din societate, marginalizarea lor și lipsa de apetit pentru integrarea acestora se plătește astăzi cu un nivel redus de încredere. Mai mult, prelungirea stării de urgență cu încă trei luni a scos mii de francezi în stradă. Contestarea este masivă, iar alegerile regionale au arătat impactul la vot și încrederea redusă în socialiștii lui Hollande. Nici în partea cealaltă a cuplului, lucrurile nu stau prea bine. Doamna Merkel plătește în continuare celebra chemare a imigranților în Germania, în Europa întreagă, prin încălcarea acordurilor Dublin, pentru ca ulterior valul să exaspereze germanii. Mai întâi opoziția, apoi partenerul de coaliție CSU, mai nou proprii săi miniștri contestă politica sa în privința imigranților, în timp ce liderii altor state europene o atacă virulent pe diferite tonuri, de la cele xenofobe la cele responsabile și preocupate de viitorul Europei în primăvara ce vine.

Deja nu mai puţin de 40% dintre germani vor ca şefa guvernului federal, Angela Merkel, să demisioneze din cauza politicii sale privind refugiaţii, care a permis ca 1,1 milioane de solicitanţi de azil să ajungă în ţară în 2015, spun rezultatele unui sondaj Insa, pentru revista Focus. Sondajul, realizat pe un eşantion de 2.047 de germani, între 22 şi 25 ianuarie, arată că 45,2% dintre germani cred că politica Angelei Merkel privind migraţia nu reprezintă un motiv ca ea să demisioneze.

Alegerile pentru cancelar sunt anul viitor, în decembrie, dar la nivelul de încredere precară pe care-l deține astăzi, există strategii și voci care solicită demisia doamnei Merkel încă din acest an, pentru a limita dezastrul și a intra în alegeri pentru Cancelar în anul în curs, cu un candidat CDU cu șanse în a nu pierde dezastruos scrutinul electoral, așa cum e prevăzut rezultatul la termen. Mai mult, dezbaterea rămâne dacă doamna Merkel ar mai putea redresa ceva din încredere în următorii doi ani, sau care e strategia de creare a oportunității promovării succesorului său.

În acest context, Europa e cea mai văduvită, mai ales pentru raportarea unanimă la cei doi lideri ai statelor europene, în contextul unei conduceri europene fără personalitate și fără forță politică, din lipsa de legitimitate a votului direct al Comisiei. Astfel, actuala conducere europeană, supusă turbulențelor majore de încredere în propriile state și în Consiliu, prin contestarea de către ceilalți lideri europeni, are de gestionat criza imigranților, terorismul, acțiunile externe, revenirea luptătorilor din zonele de conflict Irak-Siria, problema Libiei, criza Schengen, revenirea în actualitate a problemei Greciei (dar și problema datoriilor suverane ale Italiei și Franței) și a ieșirii Marii Britanii din UE, problemele separatismului european sau cele economice, pierderea de ritm a economiei mondiale și dependența de piețele externe cu cerere slabă a Germaniei. O adevărată furtună perfectă.

evz.ro