de Dan Cărbunaru

Nu mai are sens să vorbim de apărarea Europei. Vorbesc suficient cei care se numesc lideri pentru că au fost aleși sau numiți în funcții de conducere. Nu ei sunt astăzi ținta. Teroarea este acum turnată asupra civililor, a cetățenilor obișnuiți. Cei care călătoresc, iubesc, învață sau muncesc într-o Europă a păcii și libertăților. Am devenit cu toții ținte vii. Moartea ne pândește la Madrid, Londra, Paris, Bruxelles și oriunde își propun discipolii ei.

Apărarea europenilor este astăzi în discuție pentru că Apărarea Europei, sau mai degrabă lipsa ei, ne-a adus aici. 500 de milioane de ținte așteaptă un răspuns. Protecție. Viață. Primesc în schimb discursuri, lacrimi și rezoluții. O populație luată la țintă de propaganda specifică războiului hibrid, care pune la zid valorile occidentale, este acum țintă unui alt tip de agresiune, la fel de perfidă, dar mult mai înspăimântătoare. Viețile luate la atentatele de la Bruxelles sunt parte a tributului pe care îl plătim noi, europenii, pentru că liderii noștri au ignorat numeroasele semnale ale ultimelor ani, care arătau clar că trebuie să investim în apărare. Că avem nevoie de politică externă comună. Una care să apere interesele tuturor, nu doar a unora aflați în anumite centre de putere națională. Tranzacțiile și ezitările ne-au adus aici. Este nedrept și insuficient să punem azi la zid autoritățile belgiene, după ani de zile în care a devenit evident că nicio țară nu se poate apăra singură. Europa se schimbă sau dispare astăzi devine europenii se trezesc sau dispar.

Continuarea, aici.