de Dan Cărbunaru

Provocați, presați, împinși, zdruncinați. Suntem obligați de vremuri și de vecinătăți să schimbăm abordarea prin care protejăm modul de viață european, fără a-i afecta structura fundamentală, bazată pe valorile care stau la baza uniunii noastre europene. Dramatismul crizei economico-financiare de acum mai bine de 15 ani a rămas undeva departe, în istoria noastră recentă. Dar pandemia de COVID 19, invadarea Ucrainei de către Rusia și al doilea mandat al lui Donald Trump dau peste cap toate instrumentele de măsurare a crizelor cu care ne confruntăm și reperele la care ne putem raporta sau la care credeam că ne putem uita la nevoie.

În plină încălzire globală, dușuri tot mai reci pentru noi, europenii.

Piața de capital europeană este formată din 27 de piețe fragmentate. Resursele de care avem nevoie pentru a dezvolta noua economie intră, din ce în ce mai mult, pe mâna Chinei. Competitivitatea devine un atu tot mai redus, pe măsură ce investițiile în cercetare-dezvoltare nu mai țin pasul cu cele din SUA și China. Din sursă de gaze și petrol, Rusia s-a transformat în una de îngrijorare masivă pentru cei care planifică apărarea europeană. Care a fost așezată, de zeci de ani, pe umerii partenerilor americani. De investit, n-am investit suficient, fie pentru a nu genera paralelisme, fie pentru că o făceau cei de peste Atlantic. Astăzi, când ne uităm la cine și cum ne apără, nu știm cât timp avem pentru a strânge resurse, dezvolta industrii de apărare și soldați suficienți.

Continuarea, aici.