Atât timp nu vrea să adopte Euro, România va dovedi mereu că vrea Europa cu mai multe viteze. Oricât ar încerca politicienii care conduc statul să se plângă sau să se enerveze pe tema Schengen, oricât ar clama că e o discriminare să plece Vestul înainte cu integrarea, Euro este acum dovada unei atitudini schizoide.

Cum poți să taci, atâta vreme, zece ani, pe tema aderării la zona Euro? Cum poți fi credibilă ca țară spunând că vrei în nucleul dur al Uniunii, dar nu anunți data la care vrei să aderi la UE, sau anunți mereu o alta?
Dintre toate ezitările, bâlbâielile sau rateurile noastre europene, aderarea, mai exact ne-aderarea la Euro mi se pare a fi cea mai mare eroare politică, riscurile asumate pe termen mediu și lung fiind tot mai evidente. Asta și pe măsură ce integrarea prinde forme tot mai extinse, nu doar în domeniul apărării sau politicii externe sau pieței unice, dar mai ales în domeniul financiar, fiscal și monetar.

Țările din Vest, în frunte cu Germania și Franța vor intra curând,cel mai probabil după alegerile de la Berlin, în noua etapă de consolidare a Zonei Euro. Cei rămași în afara acestui proces vor avea un tot mai clar statut de țară de mână a doua. Invitația lui Juncker, lansată în plenul Parlamentului European, la Strasbourg, dublată de promisiunea de asistență pentru cei care vor să intre în zona Euro ar fi trebuit să se bucure la București de cel puțin aceeași atenție ca și cea de a intra în Schengen. Reacțiile dure ale unor țări vestice la discursul integrator, unificator al lui Juncker ne arată nu doar riscul pe care șeful Comisiei și l-a asumat vorbind astfel, fără a se fi consultat cu greii Uniunii, dar mai ales confirmă că există deja planuri care nu ne includ. Și din care ne excludem în fiecare zi în care nu facem nimic pentru a face parte din ele.

Până și rezervele celor care ar trebui să gestioneze acest proces de aderare la moneda unică – BNR/Guvern ar trebui discutate public. În locul acestor dezbateri avem tăcere. Am intrat în Uniunea Europeană nepregătiți, pentru că a fost o decizie politică. A noastră și a lor. Asta ne-a dublat PIB-ul, salariile au crescut, economia s-a modernizat. Ce s-ar fi întâmplat dacă nu intram la timp, și așa cu ultimul tren?
Mă tem că efectele negative ale intrării în zona Euro vor fi mult mai mici decât costul politic, economic și poate geopolitic al neaderării la Zona Euro. Și nici măcar nu avem parte de o dezbatere serioasă pe această temă.

Din afara Euro, România susține Europa cu două viteze