de Dan Cărbunaru

Criza migrației și noul Coronavirus au redus Europa noastră la o adunare de țări care se descurcă așa cum pot. Solidaritatea decretată la Bruxelles nu ține loc de soluțiile urgente și concrete de care europenii au nevoie. Pentru că nu se poate mai multă Uniune și cea existentă nu e suficientă, ne îndreptăm rapid și concret către mai puțină Uniune. Una în care Grecia face față cum poate șantajului erdoganist, fiind sprijinită doar politic prin declarații și întâlniri la care se adaugă o mână de forțe Frontex. Una în care Italia își închide porțile într-un gest suprem de neputință responsabilă. Una în care descoperim concret că sănătatea este o problemă de gestionat la nivelul statelor membre, potrivit tratatelor, de parcă într-o astfel de criză cetățeanul european va înțelege altceva decât că Uniunea nu are cu ce să îi ajute. Nu mai e vorba despre UE ca actor global, protecție-umbrelă nucleară, politica de vecinătate și extindere.

Peste neputința europeană de gestionare a coronavirusului va veni curând criza economică. Când va începe discuția despre bani, locuri de muncă, exporturi, deficite, birocrații, experții și politicenii își vor sufleca mânecile și ne vor explica ce e de făcut pentru a ne reveni economic. Uitând că o a doua criză a migrației și cea generată de răspândirea virusului formează, azi, un cocktail care dizolvă dramatic încrederea în Uniunea noastră. 

Statul preia tot mai clar atribuțiile de protejare a cetățeanului european în raport cu instituțiile europene, în timp ce tot statul își arată responsabilitățile asumate în raport cu cetățeanul propriu în gestionarea coronavirusului. 

Liderii europeni trebuie să își asume un rol mai activ pentru a demonstra prin fapte că fricile și nevoile și speranțele cetățenilor se regăsesc în fragila dar necesara identitate europeană.

www.caleaeuropeana.ro