de Dan Dima

Dragii mei,

Va simtiti agresati de comunicarea si „branding ul politic” ce se deruleaza zilnic sub ochii domniilor voastre? N-ati vazut inca nimic din ce urmeaza….! Este legitim ca politicienii sa ne cheltuie banii din taxe incercand sa ne convinga cat sunt de buni? Fireste ca nu!

Nu este o surpriza pentru nici unul dintre cei care ma cunosc faptul ca nu sunt deloc prieten nici cu componenta de comunicare si cu atat mai putin cu branding ul – atat cand discutam despre managementul perceptiei Romaniei ca ator international si cu atat mai putin cand vorbim despre perceptia pe care si-o doresc politicienii romani in fata publicului domesic, adica…noi.

Comunicarea ma sperie pentru ca ea devine propaganda in mana celor care dispun de resurse – cel mai adesea guvernantii comunica informatii de care nimeni nu are nevoie, pe care nimeni nu le solicita, informatii care nu se refera la un act comercial, deci nu fac un advertising legitim si in cele din urma, informatii care costa. Informatiile pe care ni le ofera guvernantii, in cea mai mare majoritate a lor se produc pe bani, se transmit pe bani si efectul lor se masoara cheltuindu-se bani – fiecare cuvant aruncat pe piata publica implica niste costuri uriase pe care indiscutabil le suporta fiecare contribuabil roaman, fiecare platitor de impozit. Cum pot fi de acord cu asa ceva?

Branding ul este inca si mai toxic si sunt specialisti care il considera o arma din apanajul manifestarilor de tip fascist. Branding ul determina o forma si o imagine, un ideal la care sistemul (din care facem si noi parte), ca doreste sa nu, ca este interogat sau nu, ca a raspuns ori nu, trebuie sa si-l asume – fiecare in parte si toti laolalta. Ce se intampla cand resursa cu care se produce acest tip de minciuna, dispare ori se diminueaza? Perceptia se naruie, iar deziluzia isi face loc printre ruinele „brandului”.

Prin urmare, comunicarea si brandingul politic la care suntem supusi in fiecare zi si in fiecare secunda sunt acte lipsite in primul rand de legitimitate. Cum altfel am putea considera gestul politic si guvernamental de a ni se comunica performantele guvernamentale pe proprii nostri bani, fara ca macar sa avem dreptul de a decide daca suntem de acord cu asta sau nu?

Probabil ca vor fi multi care vor spune ca am ceva cu guvernul – FALS! Am invocat componenta guvernamentala pentru ca brandingul si minciunile guvernamentale, propaganda desfasurata de guverne este cea mai toxica si provocatoare de consecinte asupra vietii oamenilor.

Administratiile care comunica in acest fel se acopera de ridicol, dar in acelasi timp, si nu este nici o exagerare, se definesc a fi voluntar sau involuntar, pe pozitii antagonice cu noi – platitorii de taxe.

I-am auzit adesea pe politicieni tratand de-a dreptul razboinic si mercantil relatia cu contribuabilul – razboinic pentru ca din arta razboiului sunt extrasi termeni precum „campanie” si mercantil pentru ca relatia intre cel ce guverneaza si guvernat se reduce la matricea investitie – rezultat sondat. Acesta sa fie oare sensul democratiei? Cu certitudine nu! Cucertitudine s-a mers cam departe si nu se intrezaresc deloc zorii constiintei unui public responsabil care sa puna la punct asemenea furtisaguri.

Nu de putine ori am auzit spunandu-se ca marketing – ul politic se face dupa aceleasi reguli in care se desfasoara dupa aceleasi regusi si in acelasi fel precum marketingul comercial. GRESIT! Daca ar sta lucrurile, atunci ca va convine sau nu, traim intr-o realitate care se descrie astfel:

– branding ul este intr-o mare masura o minciuna si o insulta
– comunicarea este in mare masura propaganda, iar propaganda se face totdeauna catre un public – victima. Cine practica propaganda, in realitate incearca sa va convinga in cel mai ilegitim mod ca lucrurile stau altfel decat voi vedeti ori simtiti
– politica si serviciul public sunt interpretate de politicieni drept o afacere, un simplu act comercial
– diplomatia devine public relations
– guvernarea devine management, iar managementul implica existenta unui manager, a unui stapan.
– leadership ul devine customer service – un grup restrans de indivizi cauta genul de lider care ar fi pe placul publicului si nu un lider care sa fie in folosul societatii
– tara nu este o cooperativa si un carusel al intereselor ci un actor cu un destin si un scop

Aceasta este oare matricea in care ne dorim sa traim? Care este iesirea de aici?

Iesirea, dragi prieteni consta intr-un citat pe care l-am tot enuntat si de care, fara rusine, am abuzat cel putin pe spatiul meu de expresie – cel mai simplu si sigur mod ca ceva sau cineva sa isi schimbe perceptia fata de reperele inconjuratoare este acela de a deveni ceea ce sau cine si-ai dorit sa para ca este. Altfel spus, maniera de a face propaganda ieftina, voluminoasa si costisitoare nu denota decat neincredere din partea celui care o practica. Cel convins ca savarseste o guvernare decenta si legitima prin actele ei nu va simti niciodata nevoia de a cheltui atat pentru a incerca sa schimbe perceptiile.

I-am auzit pe politicieni spunand: „Cum le vom spune asta?” – evident referindu-se la aspecte mai putin placute. Solutia nu poate fi decat una singura – transformand intrebarea anterioara in: „Cum putem rezolva acest lucru impreuna cu oamenii?”

Daca vom accepta sa comunicam si sa ne branduim ca pana acum, sa nu ne miram ca traim sub un strat atat de gros si opac de minciuna.

Dan Dima