Dan Dungaciu: Parteneriatul Estic: de la „ambiguitate constructivă“ la „certitudine destructivă“
de Dan Dungaciu
În primul rând, Summitul de la Riga va consemna un eșec politic al Parteneriatului Estic, chiar dacă, administrativ, el va continua să funcționeze pentru că există acorduri semnate cu unele state membre, există o dinamică birocratică în curs care nu se va bloca. Declarația finală nu va merge mult dincolo de Vilnius, iar dacă problematica condamnării anexării Crimeii se va negocia până în ultima clipă, fără șanse certe de reușită, este limpede care e atmosfera față de Parteneriatul Estic. Acest eșec politic a fost deja marcat de declarațiile recente ale dlui Donald Tusk făcute în calitate de președinte al Consiliului European și în care spune că nu este vorba – și nici nu a fost vreodată – de perspectiva europeană pentru aceste state. Cu nuanța importantă că atunci când era premier domnul Tusk avea alte păreri sau, cel puțin, încuraja (sau nu dezavua) perspectiva europeană a statelor „de succes” din Parteneriatul Estic. Schimbarea de atitudine a domniei sale reflectă, în mic, eșecul acestei politici europene.
Al doilea eșec major este cel al elitelor locale, respectiv din statele care aparțin Parteneriatului Estic. Este și cinic și mincinos să auzi astăzi la Chișinău sau în alte părți despre „trădarea Occidentului” la Riga sau alte conspirații de acest soi. Nu Angela Merkel sau alți lideri europeni au devalizat băncile de la Chișinău. Nu oficialii de la București au vândut aeroportul rușilor. Nu liderii de la Bruxelles au făcut „monstruoasa coaliție” de la Chișinău – dimpotrivă, ei au luptat până în ultima clipă ca și comuniștii să nu fie – formal sau informal – la guvernare. În pofida tuturor promisiunilor făcute de unii lideri politici de la Chișinău liderilor europeni, aceștia și-au încălcat, practic, toate promisiunile. Iar astăzi, după 100 de zile de la preluarea guvernării, noul guvern nu a implementat, practic, nimic. Elita politică de la Chișinău, și nu numai, culege la Riga ceea ce a semănat.
În al treilea rând, eșecul este și al politicilor europene față de Est. Este un eșec strategic. Parteneriatul Estic a eșuat pentru că a plecat de la o premisă greșită. A fost vorba despre o „ambiguitate constructivă”, respectiv o ambiguitate a mesajelor și a interpretărilor. Prodi a spus-o clar despre Parteneriatul Estic, ca președinte de Comisie – „everythig, but institutions”, adică le dăm tot, mai puțin instituțiile, respectiv integrarea. După care promotorii Parteneriatului Estic au tăcut și nu au mai abordat chestiunea scopului final al acestei politici. Iar după asta, mesajul transmis liderilor pro-europeni din Est a fost că Parteneriatul Estic ar putea să fie un pas spre integrare, cel puțin așa a fost interpretat acolo de liderii declarați proeuropeni și așa a fost vândut populațiilor. Rusia, la rândul ei, căreia i s-a spus – corect – că nu are drept de veto în politicile UE, a perceput însă Parteneriatul Estic ca o amenințare geopolitică și strategică, respectiv o tentativă a Vestului de a înghiți, dintr-o dată, „străinătatea ei apropiată”, mai ales că promotorii Parteneriatului Estic erau polonezii (Sikorski) și suedezii (Carl Bildt). Pentru Rusia, ceea ce la Varșovia vroia să fie „ambiguitate constructivă” a devenit „certitudine destructivă”. Și Moscova a reacționat. Au căzut, pe rând, Armenia, Ucraina (război), R. Moldova (negocieri postelectorale). Problema de fond, geostrategică, a Parteneriatului Strategic nu este că a vrut să aducă spre spațiul euroatlantic „străinătatea apropiată a Rusiei”, ci că a făcut asta fără să fie gata să meargă până la capăt sau să își asume consecințele. A fost o chestiune de genul „poate ne iese” – asta e esența „ambiguității constructive” inițiale. Ei bine, nu a ieșit, s-a încheiat dramatic, iar statele din Parteneriatul Estic se află astăzi într-o stare mai proastă în termenii relației cu spațiul european decât erau la momentul inițierii acestei politici.
În al patrulea rând, ca urmare a acestui eșec strategic, e, Summitul de la Riga ar trebuie să fie și punctul de plecare al reconsiderării strategiilor pe Est ale UE. Din această perspectivă, resurecția din partea României a Sinergiei Mării Negre, având și experiența erorilor inițiale, nu cred că ar fi o idee foarte rea. Sinergia Mării Negre probabil că nu este o politică pentru azi sau mâine, dar pentru poimâine ar putea să fie o platformă necesară și utilă unui dialog sau unei comunicări cu Estul. Parteneriatul Estic ne-a adus într-un eșec evident în acest dosar.
Ultima ora:
ObservatorNicoleta Munteanu: Ne vedem la Centrul Universitar Pitești, la „𝐍𝐨𝐚𝐩𝐭𝐞𝐚 𝐀𝐥𝐛𝐚̆ 𝐚 𝐔𝐧𝐢𝐯𝐞𝐫𝐬𝐢𝐭𝐚̆𝐭̦𝐢𝐥𝐨𝐫”
PoliticNicolae Ciucă: Îl felicit pe președintele Donald Trump pentru realegerea sa și îi urez succes lui și Statelor Unite ale Americii
EconomieElena Calistru: It’s the economy, stupid…
ExternRobert Lupițu: Ca țară să luăm cele mai bune decizii pentru noi, pe aceleași coordonate – Occident, Europa, transatlanticism
SocialCiprian Stănescu: 3 noutăți pe care le puteți vedea și la #ProVerde vinerea pe StirileProTV și duminica dimineața de la 09:30 pe ACASĂ TV
EvenimenteNicoleta Munteanu: Ne vedem la Centrul Universitar Pitești, la „𝐍𝐨𝐚𝐩𝐭𝐞𝐚 𝐀𝐥𝐛𝐚̆ 𝐚 𝐔𝐧𝐢𝐯𝐞𝐫𝐬𝐢𝐭𝐚̆𝐭̦𝐢𝐥𝐨𝐫”
EditorialRadu Magdin: România, un pilon al securității energetice europene
CulturaFlaviu Predescu: Despre cartea Superpolitik
Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe