Turcia, Bulgaria, Cehia si Ungaria fac pasi inapoi, in timp ce Romania ramane o zona de stabilitate, ceea ce este un mare avantaj pe care ar trebui sa il fructificam, subliniaza sociologul Dan Dungaciu.

Directorul Institutului de Stiinte Politice si Relatii Internationale al Academiei Romane vorbeste intr-un interviu acordat Ziare.com despre riscul ca Turcia sa devina un „stat sfasiat” si descifreaza recentele scandaluri de coruptie din Bulgaria si Cehia, care dovedesc ca alianta nord-atlantica are o problema de securitate regionala.

„Cine stie cat de penetrate sunt acele servicii, cat de corupte sunt acele servicii si cate deservicii pot sa faca unei structuri precum NATO?”, se intreaba Dan Dungaciu.

Cat despre Ungaria, aceasta a devenit un actor aproape nefrecventabil aflat intr-o involutie profunda.

„Romania capata din nou valente in plus, pentru ca nu am gresit pana acum niciodata atat de grav precum unii vecini ai nostri. Trebuie sa intelegem asta. Suntem mai credibili in ochii americanilor si ai NATO decat altii din jurul nostru. Sa profitam de asta”, subliniaza Dan Dungaciu in interviul acordat Ziare.com.

Ce se intampla in acest moment in Turcia si cum ne afecteaza pe noi?

Ne afecteaza in doua feluri. Ca membru al NATO si al Comunitatii euroatlantice, sigur ca efectele sunt negative pentru ca orice subrezire a Turciei, orice intrare in criza a Turciei, slabeste si NATO ca institutie si flancul sudic, in care Turcia este un actor fundamental. Din acest punct de vedere, sigur ca Romania este afectata, alaturi de colegii sai.

Pe de alta parte insa, daca am privi mai egoist evolutiile din Turcia, am constata ca aceasta criza ridica intr-un fel valoarea de intrebuintare a Romaniei pe flancul sudic al NATO. Sigur ca niciodata Romania nu se va compara cu Turcia ca forta militara si strategica, dar cu siguranta ca semnificatia Romaniei ca element de stabilitate creste intr-o zona in care, iata, nici cea de a doua armata a NATO, ca pondere si ca forta de lovire, nu reuseste sa se mentina stabila si este pusa sa intre in jocuri de putere locala care nu ii fac bine din punct de vedere al coeziunii si coerentei interne. Deci Romania iese prin recul mai in fata.

In ceea ce priveste evolutiile din Turcia, dincolo de aspectele militare si geostrategice se ridica o problema cu adevarat complicata pentru lumea in care traim. The Economist spune ca e vorba despre Erdogan in criza din Turcia, altfel spus ca e vorba de ecuatia personala a unui lider care se crede un nou Kemal Ataturk – chiar daca cu semn schimbat – si care, din cauza modului in care actioneaza in societate, a reusit sa genereze si sa perpetueze aceasta criza.

Altcineva ar spune ca nu e vorba numai de Erdogan, este vorba si despre Islamul ca atare. Erdogan a rostit o fraza fundamentala in Parlamentul turc, in care a spus asa: „De ce europenii ne obliga sa consideram sacre legile lor si ne interzic sa consideram sacre legile noastre religioase?” Altminteri spus, de ce legislatia Coranului ar trebui sa fie incalcata, apropo inclusiv de problema interdictiei bauturilor alcoolice, pe cand legile europene trebuie sa fie considerate sacrosante?

Acest episod si aceste tipuri de dubitatii arata ca Erdogan e si altceva decat un lider autoritar si ca s-ar putea ca problema sa fie si modul in care islamul va reusi vreodata sa se asocieze cu modernitatea si sa produca societati de tipul celor produse de civilizatia iudeo-crestina. Si daca asa stau lucrurile, atunci criza din Turcia este mult mai profunda, Turcia risca sa intre intr-o zona de „stat sfasiat”, adica jumatate din societate sa traga inspre vectorul vestic, occidental, si cealalta inspre un vector mai degraba islamic.

Daca se va intampla asta, atunci Turcia va intra intr-o faza de criza aproape endemica. Ramane sa vedem pe termen mediu si lung daca Turcia va reusi sa isi gaseasca cadenta. Dar daca Turcia intra in criza, atunci intra in criza si ca model pentru restul statelor musulmane din Orientul Mijlociu, intra de fapt in criza modelul de „modernitate selectiva” pe care il practica statelele musulmane: alegem din modernitate doar suprastructura, nu si valorile si fundamentele.

Esecul Turciei va fi esecul lumii islamice in fata unei modernitati de extractie iudeo-crestina, care a reusit ceea ce Islamul nu a reusit niciodata, adica sa separe puterea politica de cea religioasa, adica sa separe Biserica de stat. Turcia merita urmarita si din acest punct de vedere.

Cum sa descifram scandalurile de coruptie din Bulgaria si Cehia?

Suntem in alt registru aici. Coruptia nu e niciodata la fel. Daca am face o analiza a coruptiei in aceste spatii, o sa vedem ca in Romania coruptia a aratat cam asa: un lider politic foarte puternic si influent – presedintele Iliescu – a fost atat de puternic incat a putut sa protejeze politic, fara sa se implice nemijlocit, doar tacit, foarte multi oameni de afaceri care au actionat asa cum nu s-ar fi cuvenit sa actioneze, dupa standardele europene din anii ’90. Practic, coruptia era la suprafata, neamenintata, neagresata, ea nu a patruns in zona mafiota a societatii, in subteranele societatii (erau toti si sunt inca la vedere) asa cum s-a intamplat, de pilda, in Bulgaria. Modelul bulgaresc de coruptie a fost diferit de cel romanesc.

Acolo, pentru ca nu a existat o personalitate politica cu o asemenea sustinere politica precum in Romania, si pentru ca a fost si criza enorma de acolo (falimentul Bulgariei, pana la urma, si interventia mecanismelor externe de control financiar) promotorii coruptiei au intrat in substraturile cele mai adanci si absconse ale societatii. E foarte greu sa o scoti de acolo, pentru ca s-a organizat, s-a conservat. De asta in Bulgaria am vazut relativ multi oameni de afaceri asasinati, iar in Romania n-am avut asemenea cazuri.

In Cehia e alta poveste. A fost vorba de o societate in care polarizarea nefiind niciodata atat de profunda ca la noi coruptia care a existat acolo niciodata nu a fost subiect de dezbatere publica atat de vie si virulenta precum a fost in Romania.

Si atunci, coruptia a fost bine „gestionata”, nu a iesit in fata ca o chestiune grava si agravanta si a capatat culoarea, nuanta, unei coruptii de tip european. Dar era si acolo profunda si a dat semne ca miroase urat. Dar a fost, septic, ignorata public, mai ales in fata instantelor europene. Ceea ce la noi nu a fost niciodata cazul! Dar, iata, cu ocazia acestui scandal se vede foarte limpede ca in Bulgaria si Cehia avem de-a face cu probleme atat de grave, atat de profunde, incat Romania pare un scolar silitor!

Repet, scandalurile de acolo arata ca nivelul coruptiei in aceste state e atat de profund incat trebuie sa o spunem cu toata sinceritatea: nu exista in Romania echivalent.

Bulgaria si Cehia arata carente nu doar politice, ci si la nivelul mai profund al serviciilor de informatii, al armatei, al structurilor de forta si de securitate. Pentru ca personajul acesta care a fost pus in fruntea serviciilor de informatii din Bulgaria vine exact din zona aceea ascunsa a coruptiei bulgaresti, din zona profunda, de subterana viciata. Si faptul ca el ajunge sa fie pus in fruntea unor servicii de informatii ale unui stat NATO agraveaza enorm peisajul.

Daca un asemenea personaj, de asemenea genealogie, reuseste sa aiba sub ochi o tara care e de extractie slava si care n-a fost niciodata celebra pentru animozitatea fata de fostul spatiu estic si fostul Pact de la Varsovia, atunci asta ridica un semn de intrebare partenerului principal al Bulgariei pe dimensiunea de securitate care este NATO. Si asta starneste ingrijorari legitime la Bruxellex, la Washington, la nivelul celorlalti parteneri NATO!

Faptul ca serviciile secrete ajung in mana unui asemenea personaj, o chestiune care nu s-a intamplat niciodata in Romania, repet, ridica pe agenda acest caz, care nu mai e un caz politic, e un caz de coruptie extrem de profunda. E o problema de securitate regionala.

La fel se intampla si in Cehia. Ce avem acolo, dincolo de tot scandalul cu blondele inevitabile sau mai stiu eu cine o fi sef de cabinet intr-o capitala sau alta? Ca actuali si fosti sefi de servicii, generali, serviciile militare de informatii si alte structuri de informatii – pentru ca in Cehia nu putem presupune ca nu se stia ceea ce fac serviciile militare -, au ajuns sa fie folositi de politicieni asa cum au vrut politicienii. Sau ca functii importante din sistemul de aparare si de securitate al Cehiei ajung sa fie cumparate pe bani sau vandute unor terti.

Imaginati-va ca suntem la nivel NATO sau la Washington si ne uitam ce se intampla in Cehia. Oare ce s-a putut intampla cu serviciile secrete de informatii? Ce vedem noi acum este varful aisbergului, pentru ca daca se pot vinde functii, pozitii, se pot pune serviciile de informatii sa actioneze ca o firma de detectivi particulari, atunci ce si cat sunt oamenii aceia capabili sa vanda? Si cui? Asta e intrebarea…

In conditiile in care Cehia a fost, inainte de ’89, poate mai mare producator de armament usor decat URSS si si-a pastrat aceasta traditie industriala si dupa ’89. Unde pot ajunge aceste arme? La cine? Si in conditiile in care Praga a fost echivalentul Vienei la nivel de informatii NATO pentru Europa de Est. Or, cine stie cat de penetrate sunt acele servicii, cat de corupte sunt acele servicii si cate deservicii pot sa faca unei structuri precum NATO?

Deci, dincolo de coruptia politica la care asistam in Cehia, care si ea ridica un mare semn de intrebare la nivelul capacitatii UE de a actiona si de a modifica peisajul Europei Centrale, apare si problema de securitate pe care Cehia o ridica la nivelul NATO si care este extrem de grava. Si eu cred ca inca suntem abia la jumatatea drumului in acest caz. E de urmarit ce se va intampla mai departe…

In Romania niciodata nu s-a intamplat asa ceva, niciodata la nivelul acesta. Si niciodata pana acum serviciile de informatii (asa cum s-a petrecut in doua state NATO si membre UE !) n-au actionat politic la asa nivel sau cel putin nu exista pana in prezent un asemenea caz de asemenea anvergura.

Vreau sa fiu foarte bine inteles. Ce exista pe harta strategica a NATO? Exista: Politicienii, armata si serviciile de informatii. Cu aceste structuri se discuta direct. Sigur ca politicienii mai au idei trasnite, mai fac greseli, mai fac gafe, dar ai drept garant armata, care este o structura pe care te poti bizui si serviciile de informatii in legatura cu care poti sa ai garantii.

Or, ce s-a intamplat in Cehia si intr-o oarecare masura in Bulgaria este nu numai ca politicienii fac lucruri trasnite sau impardonabile, asta se intampla peste tot, dar ca statul major al armatei cehe s-a dovedit a fi extrem de penetrabil si de corupt si chiar serviciile de informatii ale acestor state se dovedesc a fi necredibile. Din punctul asta de vedere criza este mult mai mare decat am impresia eu ca o percepem in acest moment si cred, cum am mai spus, ca vom mai auzi despre aceasta criza lucruri poate mai grozave decat cele de care am auzit pana acum.

Cum evolueaza Ungaria in spatiul european? Ar trebui sa ne ingrijoreze ceva anume?

In primul rand ca Ungaria nu evolueaza in spatiul european, ci involueaza, si involueaza foarte profund.

Ungaria este intr-o involutie profunda si nu mai poate fi salvata in acest moment nici macar de lobby-ul puternic, care este incomparabil mai solid decat cel al Romaniei la nivelul institutiilor europene si nu numai.

Devine un actor aproape nefrecventabil, in ciuda faptului ca Ungaria incearca sa sugereze ca are o crestere economica mai mare decat cea prognozata de FMI. Insa Ungaria a cazut asa de jos incat aceasta crestere este nesemnificativa. Iar din punct de vedere politic, nu da semne ca se redreseaza si nici UE nu ar da semne ca si-ar schimba atitudinea fata de Budapesta.

Daca ar trebui sa ne ingrijoreze? Nu ar trebui, in masura in care consideram noi ca trebuie sa ne ingrijoram. Ungaria este un stat care e acum in criza de imagine, de actiune politica, si orice exces ar face Ungaria pe dimensiunea Romaniei nu ar face decat sa mareasca deficitul de imagine al ei la nivel international.

Romania nu trebuie sa se preocupe de puseurile de personalitate imberba a Budapestei in momentul asta, ci sa se preocupe de sarcinile pe care si le-a asumat intr-un sistem care e incomparabil mai mare decat Romania si mai complex si pe care nu poti sa il sfidezi cand ti se nazare tie, nici chiar in numele Sfantului Stefan!

Ungaria a fost dintotdeauna prea mica pentru razboaie atat de mari, precum bancul cu soricelul care tropaia alaturi de elefant pe pod si credea sincer ca el face asta. Nu, Ungaria nu „tropaie”, i se pare, mai degraba, si ar fi ridicol sa o luam in serios. Daca ea crede in continuare ca e elefant si are „misiuni istorice”, sa nu o trezim din reverie. O sa o faca altii. Sa lasam Comisia Europeana, asociatiile evreiesti internatioanale de combatere a antisemitismului sa se ocupe de excesele Budapestei. O fac mai bine decat noi.

Ca sa trag o concluzie, si in cazul Turciei, si in cazul Bulgariei, si in cazul Cehiei si in cazul Ungariei, ca sa nu mai vorbesc de alti vecini, Ucraina si Republica Moldova, acesti pasi inapoi care se fac nu duc altundeva decat la ideea ca Romania capata valoare de intrebuintare in plus.

E un mare avantaj pe care il avem, cu tot regretul ca se intampla in jurul nostru ceea ce se intampla, dar pe care Romania trebuie sa il sublinieze si sa il fructifice.

Romania capata din nou valente in plus, pentru ca nu am gresit pana acum, niciodata, atat de grav precum unii vecini ai nostri. Trebuie sa intelegem asta. Suntem mai credibili in ochii americanilor si ai NATO decat altii din jurul nostru. Sa profitam de asta si sa facem cu adevarat prezenta noastra in UE eficace si, mai ales, parteneriatul strategic romano-american cu adevarat functional. Plecand de la scutul antiracheta pana la gazul din Marea Neagra, R. Moldova sau gazele de sist.

Daca ar fi mai atenta la ce se intampla peste Prut, Romania ar observa ca presiunea Rusiei in R.Moldova este extrem de solida in acest moment si ca rusii percep Nistrul ca pe o linie a frontului, neavand nicio intentie de a retrage trupele din Transnistria, subliniaza Dan Dungaciu in partea a doua a interviului acordat Ziare.com.

R.Moldova este intr-o stare de incoerenta, criza politica nefiind depasita pe fond, asa ca „multe se mai pot intampla acolo” pentru ca Federatia Rusa nu are niciun interes in acest moment sa paraseasca spatiul de securitate pe care il percepe ca vital, mai sustine Directorul Institutului de Stiinte Politice si Relatii Internationale al Academiei Romane.

Dan Dungaciu este convins ca Romania va recunoaste Kosovo si crede ca nu ar trebui sa mai fie atat de „artagoasa verbal” in ceea ce priveste Transnistria, fiind mai bine sa astepte ca R.Moldova sa se pozitioneze fata de Federatia Rusa.

In ceea ce priveste relatia directa intre Bucuresti si Moscova, aceasta nu se va dezgheta politic pana la finalul mandatului prezidential al lui Traian Basescu, iar intarirea parteneriatului strategic dintre Romania si SUA, care se preconizeaza, nu va ajuta desigur, subliniaza directorul ISPRI, autor al volumului „Romania si Rusia dupa 20 de ani”.

Cat despre intalnirea de 4 minute dintre Victor Ponta si Angela Merkel, mesajele date de Germania au fost foarte clare, iar premierul a beneficiat de un context favorabil, dat de „valtoarea din jurul Romaniei”.

„Daca Victor Ponta reuseste sa mentina o zona de stabilitate inclusiv prin acordul semnat cu presedintele, atunci merita si Romania sa capete o sansa in plus sau cel putin merita o bataie pe umar de 3-4 minute”, a explicat Dan Dungaciu care a fost pozitia cancelarului german.

S-au limpezit apele la Chisinau, dupa desemnarea lui Iurie Leanca in functia de premier?

Nu. Intr-o prima instanta da, dar pe fond nu. Chisinaul se afla inca in acea stare de incoerenta, de improvizatie in sensul ca depinde de puterea care tine parghiile guvernamentale sau executive pentru a mentine vectorul geopolitic. Daca se schimba puterea politica la Chisinau, se schimba si vectorul politic. Este ecuatia statelor care sunt in afara spatiului euro-atlantic, ca e vorba de Ucraina, ca e vorba de Republica Moldova.

Daca maine vine la putere actuala Opozitie, accentul se va pune sigur spre Est. Acum se pune spre Vest. Moldova nu e ca un tren care odata pus pe sine merge in aceeasi directie indiferent de mecanicul de pe locomotiva. Deci este evident ca nu este lamurita situatia – R.Moldova este imponderabila.

La ce se poate spera in acest moment este, din nou, la o mare presiune europeana, care va tine R.Moldova ferma pe directia Vest, si probabil la o parafare la Vilnius care sa mai dea un pic de elan si vant in pupa politicienilor si cetatenilor cu aspiratii pro-europene.

Dar nu trebuie sa ne facem nicio iluzie. Sigur ca noi nu ne mai uitam atent la ce se intampla peste Prut pentru ca sunt multe temele care ne preocupa la nivel european, dar cine se uita mai atent la Chisinau observa ca presiunea Rusiei in R.Moldova este extrem de solida in acest moment, ca rusii percep Nistrul ca pe o linie a frontului, ca rusii nu vor pleca niciodata cu trupele din Transnistria si ca orice discutie legata de retragerea trupelor sau de rezolvarea problemelor transnistrene in favoarea Chisinaului in acest moment este o discutie complet superflua.

Deci raspunsul este da, R.Moldova si-a rezolvat pe moment criza, dar este inca in criza si nu va avea cum sa scape decat atunci cand intra intr-un sistem politic si de securitate coerent.

Deocamdata, cu toata incoerenta lor, singurele pe care le are la dispozitie sunt UE si NATO, dar sunt departe. Multe se mai pot intampla acolo pentru ca Federatia Rusa nu are niciun interes in acest moment (si, sincer, de ce ar avea?) sa paraseasca spatiul de securitate pe care il percepe ca vital si nici linia frontului, care pentru ei este Nistrul.

Care ar trebui sa fie pozitia Romaniei fata de Transnistria si Kosovo?

In primul rand, Romania n-ar trebui sa se comporte fata de Transnistria mai activ pe scena publica decat o fac alti colegi din spatiul UE sau chiar Chisinaul, pentru ca suntem in situatia paradoxala in care Romania nu este in formatul 5+2 de negocieri, ci doar parte, ca membru al UE, dar de fiecare data este cea mai contondenta si cea mai plina de initiativa, la nivel declarativ doar, apropo de evolutiile din Transnistria.

Cand Rogozin spune ceva, apar oficiali romani care comenteaza. Eu nu am vazut pana acum nici un oficial polonez, bulgar sau ungur care sa comenteze afirmatiile Federatiei Ruse apropo de R.Moldova inainte ca oficiali de la Chisinau sa ii dea replica lui Rogozin.

Postura asta de comentator de serviciu (pentru ca, din nefericire, doar comentarii am facut) cred ca ar trebui sa fie modificata, nu ne ajuta in niciun fel si nu schimba cu nimic datele problemei, face doar mai vizibila diferenta dintre politica de vorbe si politica de fapte a Romaniei.

In al doilea rand, pentru ca ati intrebat despre Transnistria si Kosovo, oricat am incerca noi, cu toate sofisticariile posibile, sa aratam ca nu exista nicio legatura intre ele, este evident ca in momentul in care Kosovo va deveni independenta, iar Serbia va dobandi un statut mai apropiat in parcursul euro-atlantic decat are in acest moment, tocmai ca urmare a recunoasterii cedarii Kosovo, atunci sigur se va pune urmatoarea intrebare: Daca sarbii au renuntat la o provincie pe care oricum nu o controlau pentru a obtine ceva mai bun in schimb, de ce n-ar face-o si R. Moldova?

Senzatia mea este ca in momentul in care se va recunoaste Kosovo, cu sau fara voia Romaniei (in paranteza fie spus Romania va recunoaste Kosovo, n-are incotro, tot jocul ei pragmatic nu a adus niciun rezultat, pentru ca Romania s-a incapatanat sa aiba o pozitie diferita fara sa castige dividende din asta nici macar din partea Belgradului), intrebarea care s-a pus, ‘cedarea de teritorii pe care nu le controlezi in schimbul dobandirii a ceva mai bun?’, se va pune si la Chisinau.

Care ar trebui sa fie pozitia Romaniei? In primul rand fata de Transnistria trebuie sa vorbim mai intai despre pozitia Chisinaului si in acest moment nu o putem descifra cu foarte multa claritate.

Pe de o parte, Chisinaul nu mai ridica problema retragerii trupelor rusesti din Transnistria. Pe de alta parte, cand Sevciuc a venit la Chisinau, premierul Filat a scos toata simbolistica R.Moldova pentru ca Sevciuc sa nu se simta deranjat. Deci in acest moment pozitia Chisinaului fata de solutionarea chestiunii este neclara. Iar Romania trebuie sa astepte reactia R.Moldova fata de ce ii face Federatia Rusa si dupa aceea sa se exprime, daca doreste.

Dar nu trebuie sa fie atat de activa si artagoasa, cum a fost pana acum (doar la nivel verbal).

Apoi, Romania va recunoaste Kosovo. Va pune totul sub ideea de politica pragmatica. Nu spun ca e bine sau rau spun doar ca e rau ca nu a reusit sa obtina mai mult, diplomatic vorbind, din recunoasterea Kosovo dupa ce s-a mentinut asa de multa vreme intr-o pozitie diferita fata de a majoritatii colegilor din spatiul euro-atlantic.

Ce perspective se intrevad pentru relatia Romaniei cu Rusia?

In acest moment, relatia Romaniei cu Rusia este in zona griurilor, nu e nici alba, nici neagra. Este o zona a micilor deschideri, care insa nu se vor deschide pana la capat pana in 2014. Senzatia mea este ca daca se va intampla un mic dezghet va fi la nivel de vizita de ministru de Externe la Moscova, eventual de premier in 2014. Dar la nivel de presedinti, care inseamna dezghetul relatiei politice intre Bucuresti si Moscova, asta nu se va intampla in conditiile actualei presedintii din Romania.

Cred ca rusii nu fac niciun secret din asta si nu vad niciun motiv pentru care ar proceda altminteri.

Dar nu trebuie sa privim chestiunea asta cu dramatism. Am trait pana acum cu Federatia Rusa in relatia in care am trait, n-ar fi rau sa fie bine, dar nu e nicio drama nici pentru noi, nici pentru ei.

Singurul care poate sa dezghete relatia este politicul (restul – dimensiuni culturale, societate civila, chiar economie – sunt copilarii) si daca nu se va intampla nimic la nivel inalt, relatia va ramane asa cum e acum adica indefinita.

Eu cred ca toate aceste crize din jurul nostru, Bulgaria, Ungaria, Cehia, Turcia chiar, fac ca Romania sa fie vazuta ca fiind mai stabila. Ea poate sa fructifice asta intr-un singur mod: un parteneriat strategic cu SUA care sa devina eficace, adica si mai consolidat.

Asta inseamna atractivitate economica, deschiderea unei relatii pe dimensiune energetica fara precedent, pentru ca, le place unora si nu le place altora, Romania este un pivot de stabilitate. Gafe, greseli, brese precum cele petrecute in Bulgaria sau Cehia si deviatii precum cele de la Budapesta nu s-au petrecut niciodata in Romania.

Dar un asemenea parteneriat strategic cu America, pe care il intrevad indiferent de cine va fi presedinte in Romania, nu va face un bun preambul la o deschidere politica cu Federatia Rusa pentru ca un parteneriat strategic cu America inclusiv pe dimensiunea energetica este evident ca va cauza probleme geoeconomice Federatiei Ruse.

Gazele de sist sunt o problema strategica pentru Romania si e evident ca Federatia Rusa nu este si nu va fi deloc incantata ca acest parteneriat energetic cu SUA, cu rezultate concrete, sa se intample.

Cum comentati vizita lui Victor Ponta la Berlin? Unii au spus ca nu are nicio valoare, altii ca e o vizita istorica.

E un spatiu foarte mare de apreciere intre cele doua. Stiti care e paradoxul? Vizita lui Victor Ponta la Berlin devine importanta si din cauza crizelor care se petrec in jurul nostru. Pentru ca si germanii sunt si vor fi exasperati de atatea crize.

Vor fi exasperati de ce se intampla in Turcia, au fost exasperati de ce s-a intamplat in Grecia, sunt exasperati de ce se intampla in Cehia, sunt deranjati de ce se intampla in Bulgaria, sunt iritati de ce se intampla in Ungaria, ca sa nu mai vorbesc de prestatia Ucrainei sau de jocul de la Chisinau.

Deci, din aceasta perspectiva, Romania apare ca o zona stabila, cel putin comparativ. Sigur ca, la cata criza e in jur, esti dispus tu, ca si cancelar al Germaniei care are o sumedenie de probleme pe agenda, sa treci peste dificultatile foarte mari care au existat cu functionarea institutiilor din Romania si care au devenit mult mai putin vizibile in momentul in care a inceput valtoarea din jurul Romaniei si sa spui ‘Daca Victor Ponta reuseste sa mentina o zona de stabilitate inclusiv prin acordul semnat cu presedintele, atunci merita si Romania sa capete o sansa in plus sau cel putin merita o bataie pe umar de 3-4 minute’.

Mesajele pe care le-a dat Germania sunt foarte clare. Dincolo de problema statului de drept, pe care nemtii atunci cand o invoca chiar o iau in serios, ei mai pun problema coruptiei si a securitatii juridice – una din temele fundamentale pe care le pun pe agenda marile companii germane. De fiecare data Angela Merkel, pe langa problemele politice, care tin de statul de drept, are si agenda marilor corporatii germane.

Eu am mai spus chestiunea asta public: Ar fi fost o idee buna sa fie construite institutii care sa se ocupe de problemele marilor corporatii, in primul rand ale celor germane, pentru ca ele sunt un factor de lobby foarte important in functionarea relatiilor bilaterale romano-germane. Si Angela Merkel exact asta a pus pe agenda.

Sigur ca a fost o vizita neimplinita, in 4 minute de intalnire nu se pot intampla minuni, a fost o vizita nepregatita de partea romana, pentru ca nici nu cred ca era ragazul necesar, a fost mai degraba o intalnire politica, nici macar o vizita politica, dar, una peste alta, ea capata importanta in contextul din ce in ce mai accidentat din zona sud-estului european, si mai mult, din zona central-europeana.

Interviul a fost acordat publicatiei Ziare.com