de Dan Luca, Vasile Puscas

Este un lucru comun astăzi să afirmi că lumea în care trăim este tot mai complexă. Iar  Uniunea Europeană este o organizaţie regională transnaţională/interstatală care şi-a tot sporit complexitatea instituţională, decizională, politică etc. De aproape un sfert de veac a avut câteva tentative de reformare, pentru eficientizarea deciziilor şi sporirea competitivităţii. A simulat schimbări pentru simplificarea proceselor interne, a promis raţionalizarea reglementărilor, apropierea de cetăţeni etc., dar a tot amânat o reală reformă şi a amplificat birocratizarea, a asistat pasivă la creşterea costurilor administrative ale companiilor ca urmare a suprareglementării. În loc să desfăşoare un management al afacerilor europene care să stabilească echilibre la nivelul multiplelor categorii de interdependenţe, au fost preferate jocuri de putere interinstituţionale, partidiste şi între diferite grupuri de interese corporatiste.

Continuarea, aici.