Dacă România ar fi fost o țară cât de cât normală, această săptămână ar fi trebuit să degaje o soluție politică la evenimentele care s-au precipitat începând cu fatidica zi de vineri 13, atunci când oamenii au ieșit pentru prima dată în stradă. Soluția politică putea fi un dialog rațional între partide, fie pentru schimbarea guvernului, fie pentru alegeri anticipate. Și o atitudine cât de cât rațională a președintelui, cu rol constituțional de mediere între stat și societate, chiar dacă demonstranții au strigat „Jos Băsescu!”, el devenind o personificare a mai tuturor relelor care se întâmplă în societatea românească.

Nu a fost nici una nici alta. Sesiunea extraordinară a Parlamentului, convocată la inițiativa opoziției, ne-a oferit doar o interminabilă alocuțiune a lui Emil Boc, într-un registru minimalist și minimalizant. Singura vinovăție pe care și-o „recunoaște” guvernul este de a nu fi comunicat suficient, la care s-a adăugat sacrificarea unui ministru care a scris pe blog. Pentru că Teodor Baconschi nu a fost demis din cauza lipsei sale de performanță, unică în ultimii 20 de ani de diplomație românească, ci pentru „jigniri” aduse protestatarilor. În rest, niciun cuvânt despre nemulțumirile românilor, niciun cuvânt despre modul în care Ministerul de Interne a gestionat protestul din Piața Universității.

Traian Băsescu a apărut în public în a 11-a zi de la declanșarea adunărilor spontane. În prima seară, cu ocazia învestirii – în paranteză fie spus neconstituțională – a ministrului de externe, a servit publicului un fel de lecție de propagandă bolșevică. De vină pentru protestele de stradă sunt Ion Iliescu de pe patul de spital, un colonel rezervist, fost istoric militar despre care trebuia în aceste zile să se afle că tot felul de lucruri „necurate”, desigur Crin Antonescu și Victor Ponta. Cireașa de pe tort a fost Voronin, același Vladimir Voronin în a cărui realegere ca președinte al Republicii Moldova în 2005 Băsescu a jucat un rol important (știe el care), același Voronin cu care actualul președinte trăia în comun experiențe de vinotecă. În a doua seară, șeful statului a încercat să ne servească un fel de discurs programatic, bazat pe ideea marilor reforme pe care le-a înfăptuit pentru statul român. E un comandant de navă, știe direcția în care trebuie să se îndrepte România, nu a greșit absolut nimic și va continua. Desigur, a repetat și el pseudo-scuza lipsei de comunicare. La care a mai adăugat un pic de distanțare discretă în raport cu guvernarea și cu Partidul Democrat-Liberal. Unii au interpretat foarte interesant acest discurs, ca fiind mai degrabă un semnal adresat cancelariilor occidentale decât o „intervenție” cu românii, cum a spus Băsescu. Pentru că ele, cancelariile occidentale, par mai îngrijorate de evoluția situației din România decât autoritățile de la București.

Traian Băsescu și guvernarea au decis o strategie de ignorare a protestelor sociale și au difuzat prin mediile arondate un întreg set de așa-zise argumente: că de fapt numărul protestatarilor este mic și ca atare irelevant în raport cu populația României, că e mai degrabă o „revoluție televizată” a mogulilor ostili, că ciocnirile violente arată că este vorba de grupuri „asociale”. Aceste argumente sunt utilizate în paralel cu avansarea temei că „toate partidele sunt la fel”, că de fapt e nevoie de o reformă a întregii clase politice, etc.

Probabil însă că în sferele puterii atitudinea nu este neapărat unitară, chiar dacă deocamdată toți se străduiesc să vorbească pe aceeași limbă. Unii iau în calcul schimbarea guvernului, alții nu, unii se gândesc la strategii de ieșire, alții nu. În fond, și decizia Curții Constituționale de a respinge comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare spune ceva.

Deocamdată însă e limpede că puterea preferă ignorarea protestelor de stradă și încă speră că ar putea merge mai departe ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Ninsorile abundente au dat autorităților un mic respiro politic, un fel de „pauză a meciului”. Care va fi atitudinea opoziției și direcția în care se vor îndrepta evenimentele politice vom afla săptămâna viitoare. Puterea a ales până acum o non-soluție. Opoziția trebuie să demonstreze că poate să întoarcă această situație.

Editorial publicat pe blogul lui Dan Mihalache.