Rezerva națională de cadre pare foarte săracă în materie de „tehnocrați” de vreme ce pe lista scurtă a numelor vehiculate pentru postul de premier au figurat doar șefii serviciilor secrete, alături de eternul Mugur Isărescu, cel mai longeviv demnitar român. Nu-i punem aici la socoteală pe niște băieți gen Blănculescu sau Călin Georgescu, care umblă de ceva vreme prin oraș cu CV-urile în mână doar doar va lua cineva în considerare oferta lor. În fine, opțiunea lui Traian Băsescu, strategia de salvare a imaginii lui personale, a fost Mihai Răzvan Ungureanu.

Profilul noului premier ne arată clar sensul demersului lui Traian Băsescu: imaginea guvernării și nu soarta României este în joc. Mihai Răzvan Ungureanu nu e în niciun caz un tehnocrat, în sensul în care o guvernare de criză ar fi avut nevoie. Țările care au apelat la tehnocrați pentru a conduce executive de criză i-au recrutat din zona financiară sau bancară, în nici un caz din zona serviciilor secrete. MRU nu e nici măcar independent, de vreme ce aparține de ani buni sistemului de putere al lui Traian Băsescu. Nu am știință ca el să fie vreun bun administrator, mecanismul Serviciului de Informații Externe funcționând cam în aceiași parametri, indiferent cine a fost director. Mari demersuri de reformă pe acolo nu a făcut, de vreme ce schimbarea în SIE s-a întâmplat cu mult înaintea aderării României la NATO, ca o precondiție a acesteia. Măcar de-ar fi fost un politician puternic, cu voință și idei proprii. Însă MRU nu s-a confruntat nici măcar o dată cu testul urnelor. Singura ocazie când MRU a îndrăznit să se supună vreunor alegeri a fost la Congresul PNL din ianuarie 2007 și a pierdut cu brio în fața lui Adrian Cioroianu.

Deci ce este atunci Mihai Răzvan Ungureanu? Nu e vorba nici de pregătirea profesională, nici de cultură, nici măcar de anumite abilități diplomatice. El este prototipul demnitarului „creat în eprubetă”. Din eprubetă a sărit direct în funcție de secretar de stat la Ministerul de Externe, iar apoi titular al acestui portofoliu. Pe aceleași căi netransparente a ajuns director al Serviciului de Informații Externe, iar acum a fost nominalizat premier. În eprubetă se încearcă un scenariu mai amplu, în care MRU devine lider de imagine al PD și succesor al lui Traian Băsescu la Cotroceni.

Cine amestecă ingredientele în eprubetă? Răspunsul vi-l dați singuri. Pentru cum se poate face carieră fără să te supui niciodată validării publice e un interesant studiu de caz.

P.S. Disperarea e mare! PD acceptă să-și sacrifice toată garnitura ministerială. Numele vehiculate însă ca înlocuitori alcătuiesc o listă ridicolă.

Articol postat pe http://dmihalache.wordpress.com