Ciulinele de fier, vidul și întunericul

Don Florin Iaru antrenează, pe zoom, la Arad, București sau Timișoara, pe foarte mulți dintre aceia ce sunt atrași de literatura română contemporană și atelierele de lectură și scriere creativă. Nu antrenează, cum ar fi spus hâtru Don Traian T. Coșovei, nici pisici electrice și nici altfel de animale (ne)cunoscute. El antrenează (re)găsirea de sine prin lumile posibile din creierul nostru ori din literatură. Don Florin Iaru are un teribil talent de a fi și pedagog pentru a ajunge mereu la aceeași concluzie: scrisul e meșteșug, meserie, reguli (ne)scrise și, mai ales, nu e muza din foișorul de fildeș!

Pe zoom sau pe facebook, Don Florin Iaru (ne) vorbește captivant despre motivația de a scrie, relația autorului cu opera sa, viața trăită și viața imaginată din literatură ori adevărul și ficțiunea dintr-o operă literară. Din când în când, Don Florin Iaru postează apoftegmatic: “Scapă de povara realismului, dar fă în așa fel încât totul să pară real!” ori “Ce deosebește un grafoman de un autor. Grafomanul vrea să scrie cărți. Multe cărți. Scriitorul vrea să scrie bine. E o diferență fundamentală.”

Pentru Don Florin Iaru, limba română e “un ciuline de fier”! Un ciuline de fier care expandează în creierul și imaginarul lui Don Florin Iaru personaje care ies din lumea lui Caragiale, mantaua lui Gogol, realismul (post)comunist și tehnicile high-fidelity. Nimic din ce e omenesc și virtual nu îi este străin și sunt bun prilej de cercetări interioare și poetice.

Cu Don Florin Iaru rostogolim, în 2025, ciulinele de fier pe câmpiile literare ale patriei, într-un nou proiect de lectură și scriere creativă, Zoom LiterArt, cu liceeni din București, cu show-uri de blues, poezie și povești și 10 scriitori invitați în proiect – Ioana Crăciunescu, Cristina Chira, Ligia Keșișian, Simona Popescu, Marius Chivu, Claudiu Komartin, Cosmin Perța, Dan Pleșa, Iulian Tănase și Cristian Teodorescu.

Pe când aveam 15-16 ani, am mers în magazia editurii Cartea Românească, unde Don Florin Iaru era spiritus loci și unde avea loc cea mai rafinată contrabandă culturală din epoca Nicolae Ceaușescu. Curând, în august 1989, am fost în Tabăra Națională de Creație Tinere Condeie și printre profesorii noștri erau Don Florin Iaru, Mircea Cărtărescu, Bogdan Ghiu, Mircea Nedelciu sau Ioan Bogdan Lefter. Soarta a făcut ca peste ani să fiu împreună cu Don Florin Iaru profesor de scriere creativă. El și Marius Chivu sunt poate cei mai importanți profesori de scriere creativă din România.

”Pentru mine, povestea celor 15 ani a început de pe la 14, în dimineața zilei de 21 august 1968. Băusem cu Jorj, gazda, și mă făcusem muci (aia a fost prima mea beție și ar trebui, poate, s-o ascund sub preș). Doar că, în dimineața zilei de care vorbesc, vuia radioul în toată casa. Trupele Pactului de la Varșovia intraseră în Cehoslovacia, așa că mahmureala a fost înlocuită năprasnic de patriotism.

Cât despre anul în care urma să împlinesc vârsta cerută, nu prea am cu ce mă lăuda. O iubeam pe Virginia Veloiu, iar buna ei prietenă mă iubea pe mine. Că așa e în viață. Dar am intrat la liceu, viața mea s-a schimbat, m-am îndrăgostit de altă fată, am intrat într-o nouă gașcă și mă luam foarte în serios. Din când în când, mă mai vedeam, cu ochii sticlind de nesomn și amețeală, cum potriveam radioul pe unde scurte.” – mărturisește Don Florin Iaru.

Între timp (și între epoci), ciulinele de fier a pulverizat pe coperta unei cărți: “Jos realitatea!”. Citate din această carte au fost disecate și rase de culturnici, directori de imagine și expirați. De altfel, și biografia poetului (mai cu seamă episoadele în care a cerut democratizarea vieții noaste literare!) a fost pusă fie sub paranteze peiorative, fie de-a dreptul la stâlpul infamiei, încât îți vine să închei apocaliptic: Don Florin Iaru, nu simți că te cuprind vidul și întunericul?

Dan Mircea Cipariu