Să zicem că sunt Revizorul ori șeful Corpului de Control al Primului-ministru Marcel Ciolacu și sunt trimis la Ministerul Culturii pentru a scoate la iveală eventuale nereguli privitoare la felul în care a ajuns să fie prezentat tezaurul dacic (tracic & scitic) în Muzeul Drents din Assen, Olanda. Primele cercetări ar viza felul în care au fostfăcute asigurările pentru obiectele de patrimoniu aflate în categoria Tezaur: cine și cum a realizat evaluările, dacă au fost folosite expertize ale unor specialiști acreditați ANEVAR (Asociația Națională a Evaluatorilor Autorizați din România), din ce bani (publici și/sau privați) a fost făcută asigurarea și care a fost suma de asigurare? Ar urma, apoi, o cercetare despre analiza de risc (transportul obiectelor de patrimoniu, condițiile de securitate oferite și contractate) și avizele luate. Dacă evaluările au fost făcute în cadrul instituțiilor muzeale, de către personalul acestora, ce costuri au fost și, mai ales, cine i-a desemnat pe evaluatori? Și aș cere neapărat o situație cu privire la aplicarea Legii 311/2003 (a muzeelor și colecțiilor publice) privind fondurile destinate asigurării patrimoniului cultural muzeal pe care le angajează ordonatorii principali de credite în subordinea cărora funcționează instituțiile muzeale din România. Aș solicita informații despre muzeul din România care are implementat un sistem de asigurare pentru bunurile culturale de tezaur, în afara celor expuse în expoziții temporare. Astfel, s-ar face dovada dacă autoritățile publice ori centrale respectă sau nu legea, asigurând de la bugetul de stat sursele de finanțare pentru asigurarea patrimoniului muzeal. Aș ajunge să amorsez o bombă cu ceas, în condițiile în care pe proiecțiile bugetul de stat pentru anul 2025 abia există bani pentru funcționarea instituțiilor muzeale din România, la parametri normali. 

Continuarea, aici.