de Dan Mircea Cipariu

În noua limbă de lemn europeană, proiectul şi formatul au reuşit să pună în pagina realităţii vechiul vis al birocraţilor comunişti de a uniformiza şi de a formaliza creativitatea şi gândirea. Omul „societăţii cunoaşterii” trăieşte cu prefabricate şi cu şabloane! Transferul de cunoaştere devine, tot mai mult, un drum personal şi, adeseori, stingher. Autorul nu este încurajat să fie mai stăpân pe mijloacele sale de expresie, să lucreze la perfecţionarea de sine, ci i se cere – în numele unei supravieţuri la limita subzistenţei – să înveţe să facă proiecte. Şi cum nu se pricepe să îşi transforme gândirea vie şi potenţa creatoare în format şi în proiect, dacă vrea bani de la bugetul de stat ori de la cel european, autorul este împins de birocraţie pe mâna şi bugetele „scriitorilor de proiecte”. Şi cum avem analfabeţi cu diplomă de doctor în ştiinţă, cum avem înalţi demnitari dovediţi ori acuzaţi pentru că au plagiat, aşa avem experţi evaluatori şi manageri culturali ce fac din limba şi gândirea lor de lemn bani şi recunoaştere socială. Birocraţia primitivă românească şi-a dat mâna peste ţară cu birocraţia europeană cu ifose, ştaif şi, mai cu seamă, cu program şi formate. A ieşit o monstruozitate în spatele căreia e mai important formatul în faţa valorii operei unui artist ori a unui intelectual!

Între banii dedicaţi culturii şi creatori s-au interpus vânătorii de proiecte şi formate. Cu excepţiile care confirmă regula, ei sunt cei care parazitează sistemul prin trafic de influenţă, prin aranjarea unor comisii de evaluare favorabile propriilor lor proiecte, prin dictarea priorităţilor şi grilelor de finanţare. Ei sunt şi jucători, şi procurori, şi arbitri, şi judecători! Şi, mai ales, ei sunt infailibili ca nişte zei omnisicienţi care cunosc parola de trecere dintr-un sistem în altul!

Iar dacă vrem să ieşim din capcana perfidă a proiectului suntem invitaţi să apelăm nu la creatori, ci la “scriitorii de proiect”! Astfel, nu mai suntem atenți la valoarea celui care realizează o operă ori un produs cultural de calitate, ci la felul formal în care acesta îşi împachetează opera într-un proiect! Ne mai rămâne doar ideea romantică de a scăpa de o astfel de “realitate” prin gândirea revelatoare, prin vis ori cercetare interioară!