Dan Mircea Cipariu: De ce „După dealuri” este o mare dezamăgire

+ Cultura • + Observator • dan mircea cipariu

de Dan Mircea Cipariu

Am văzut filmul „După dealuri” al regizorului Cristian Mungiu, împins de la spate de succesul acestuia la Cannes şi de cronicile pline de laude şi ditirambi. „Pomul lăudat” nu e nici prea-prea, nici foarte-foarte! Un film plat, cu o construcţie epică şi cinematografică plată, plicticoasă, în cadre lungi şi care nu spun nimic. Nu e nici cel mai bun film despre România realizat în ultimii 20 de ani, cum din eroare s-a scris, niciun film care să aleagă între mistica dusă până la extrema unei crime ori păcatul unei iubiri între două lesbiene. Să stai aproape trei ore într-o sală de cinema fără să ţi se creeze o emoţie, o intrigă care să te marcheze, poate fi de premiat! Nu am citit cărţile Tatianei Niculescu Bran despre cazul Tanacu, dar, după ce am văzut filmul, sper să găsesc în ele mai multe indicii despre dramele biografice şi psihologice ale călugăriţelor care au devenit pretext de film. „După dealuri” e un reportaj-reconstituire, cu inserturi ficţionale, care nu are nici „accident metafizic”, nici un unghi de vedere spectacular! Rămân după vizionare doar jocul actoricesc sensibil al Cosminei Stratan (Maica Voichiţa) şi scena în care Alinei i se citeşte începutul celor 464 de păcate din „Păcatele împotriva Legii lui Dumnezeu”. În rest, o mare dezamăgire!

Pot înţelege de ce este ridicat în slăvi Cristian Mungiu şi chiar motivele deloc secrete ale juriului de la Cannes. Scenariul lui, aşa cum se vede din film, este unul şi fără construcţie epică, şi fără un conflict puternic şi obsesiv, şi fără replici memorabile. E doar un reportaj tratat cu cadre lungi şi fără să-şi asume un punct de vedere. Nu înţelegem nici dimensiunea exaltării religioase duse până la forme înfiorătoare, nici tensiunea unei relaţii între două tinere femei. Totul pare să fie relatat într-un grad zero de implicare, după schemele unei reconstituiri.

Afirmaţia că „După dealuri” este cel mai bun film despre România din ultimii 20 de ani îi face mai mult rău regizorului Cristian Mungiu. Dacă iau în calcul, la o repede ochire, doar „Undeva la Palilula” al lui Silviu Purcărete şi „Nunta mută” al lui Horaţiu Mălăele, filme care meritau o receptare publică şi critică pe măsură, în România s-au produs, doar în ultimii ani, filme mult mai interesante şi mai spectaculare decât prea pompatul „După dealuri”.

Ultima ora:

ObservatorCsibi Magor: „The enemy of good enough is great”

PoliticAdrian Hatos: Investițiile masive și susținerea economiei private trebuie combinate cu reforme care să eficientizeze și să profesionalizeze aparatul de stat

EconomieGruia Stoica a cumpărat terenul pe care se află fabrica sa de vagoane din Debrecen, Ungaria, în urma unei investiţii de 6,5 milioane de euro

ExternRadu Magdin: Options and possible solutions from an Eastern European perspective

SocialCsibi Magor: „The enemy of good enough is great”

EvenimenteSilviu Nate: „Jordan – A Stable and Peaceful Country in a Turbulent Region. A Review of Jordan’s Policy in the Last Decades and Some Future Perspectives”

CulturaIonuţ Vulpescu: Al cui ziceaţi că e Brâncuşi?

EditorialPetre Guran: „În Hristos v-ați și îmbrăcat”

Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe