Pe 16 septembrie 2013 debutează turneul electoral pentru alegerea noului preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România (USR). Cei trei candidaţi – Nicolae Manolescu, Corneliu Leu şi subsemnatul – îşi vor prezenta programele în fiecare filială a USR şi pe 7 octombrie 2013, după ce vor fi deschise toate urnele aduse din ţară la Bucureşti şi vor fi numărate toate voturile, vor afla cine este alesul scriitorimii române. De când am făcut public anunţul meu de candidatură, am primit foarte multe scrisori electronice, telefoane, mesaje şi postări pe facebook ori sms-uri. Pe lângă mesajele de încurajare şi de susţinere, am primit o scrisoare electronică din partea unei cunoscute personalităţi. Domnia sa ma invita să reflectez la situaţia deloc comodă pe care o poate trăi un creator atunci când trebuie să îşi disponibilizeze timpul şi energia pentru alţi creatori. Mai direct spus, un creator care are conştiinţa valorii sale îşi poate pierde talantul cu care a fost investit prin risipirea în activităţi administrative, stereotipe? Un confrate poet, multipremiat în ultimii ani, mi-a pus şi el aceeaşi problemă a pierderii energiei cretoare prin risipă altruistă. Răspunsul pe care l-am dat a vizat, în primul rând, filosofia mea de viaţă care pariază, de câţiva ani, pe gândirea revelatoare şi nu pe gândirea devoratoare!

Cărţile scrise, proiectele pe care le-am făcut au fost şi sunt importante pentru bucuria actului de a le fi creat. Actul creaţiei e şi act al devenirii interioare, şi terapie de sine. Când ai conştiinţa că eşti creator ştii foarte bine că opera ta concurează numai cu spaimele din interior, cu luminile şi umbrele sufleteşti. Această conştiinţă a creaţiei m-a dus pe drumul meditaţiilor subtile în urma cărora mi-am dat seama că păcatul post-postmodernităţii stă în refuzul construcţiei de sine şi în gândirea devoratoare. Gândirea devoratoare este cauza tuturor păcatelor şi bolilor prezentului. Gândirea devoratoare transformă actul creaţiei din dar pentru sine şi Celălalt în nevoia faustică de a primi recunoaştere socială, economică sau politică.

Mă încăpăţânez să cred că actul creaţiei este şi dar pentru sine, şi dar pentru Celălalt. Dacă eşti un artist al spiritului şi al luminii nu poţi rata exersarea gândirii revelatoare!

Dincolo de argumentele pe care le-am adus în programul meu „Uniunea Scriitorilor din România, în pas cu schimbarea!”, cred că altruismul şi respectul faţă de opera Celuilat sunt cele mai importante forţe cu care lucrez şi voi lucra pentru confraţii mei. Ca să parafrazez o spusă de duh auzită de la Mircea Dinescu, spre deosebire de alţi candidaţi şi personalităţi care au toate titlurile din lume, eu îmi iubesc pacienţii!

Dacă voi fi ales preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România voi fi fericit!

Dacă nu voi fi ales preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România voi fi şi mai fericit!

Dan Mircea CIPARIU

P.S. Afând despre şicanele pe care mi le face actuala conducere a USR, printre care şi faptul că va trebui să-mi plătesc transportul, cazarea şi masa la cele 14 filiale din ţară şi Republica Moldova, un mare scriitor mi-a spus cu hâtroşenie că am primit un semn divin care îmi arată că voi câştiga alegerile. Întrebând pe ce îşi bazează previziunea, marele scriitor mi-a spus că semăn cu…Papa Francisc cel care şi-a plătit singur factura la cazare venind la Roma pentru alegerea noului papă!