Timp de o săptămână, între 19 şi 26 martie 2013, am fost la Paris, la Salonul de Carte, la Centrul Naţional al Cărţii, la Biblioteca Naţională a Franţei şi la Biroul Internaţional al Editorilor Francezi. Am avut întâlniri profesionale la vârf în aceste instituţii fundamentale pentru cultura Franţei şi am putut, astfel, să iau pulsul industriei editoriale din oraşul luminilor. Două informaţii mi s-au părut emblematice: 90% dintre francezi au obiceiuri de lectură, în timp ce România este pe ultimul loc în Europa la consumul de carte; Franţa are o politică eficientă şi coerentă pentru stimularea lecturii de la cele mai fragede vârste, o dovadă în acest sens sunt cele peste 14 000 de titluri anuale pentru preşcolari, şcolari şi liceeni (ceva mai mult decât titlurile româneşti apărute într-un an!). Ministerul Educaţiei, Centrul Naţional al Cărţii, Biblioteca Naţională a Franţei, dar şi cele peste 3 000 de biblioteci franceze, au programe pentru susţinerea permanentă a publicului pentru carte şi pentru lectură. Oficialităţile franceze au rămas fără cuvinte atunci când au aflat că editorii români îşi difuzează şi îşi promovează singuri titlurile prin şcoli şi licee! În Franţa, la Ministerul Educaţiei, există o comisie de specialişti care face o selecţie pentru a cumpăra titlurile dedicate copiilor şi adolescenţilor. La noi, bibliotecile şcolare ca, de altfel, şi cele judeţene, nu au bani de achiziţii şi, atunci când îi au, achiziţiile se fac după ureche sau după interesele triburilor locale şi culturale! Dacă instituţiile noastre cu atribuţii culturale şi educaţionale (Ministerul Culturii, Ministerul Educaţiei, în mod special!) nu vor realiza o strategie de promovare a lecturii de la cele mai mici vârste, analfabetismul va deveni un fenomen social de masă şi va naşte un paradox cumplit: cu cât vom avea mai mulţi absolvenţi de bacalaureat şi de facultate cu atât procentul analfabetismului va creşte!

Prezenţa României la Salonul de Carte trebuie să ne ofere spre studiu felul în care autorităţile franceze şi cele profesionale lucrează împreună pentru ca industria editorială franceză să aibă un impact cultural şi financiar. Totul centrat pe ideea că dragostea şi abilităţile de lectură se câştigă de la cele mai mici vârste. Nu întâmplător primele ţinte ale lecturii sunt copiii între 3 şi 5 ani. “Francezii sunt gata să-şi cucerească bebe-ul cu o carte, fie ea un album, o carte de colorat sau o bandă desenată!” – îmi mărturisea un important editor de carte pentru copii.

Obsedaţi de a cuceri Occidentul şi Premiul Nobel pentru Literatură, uităm că acasă nu am format un public şi că, mai mult, nu avem nici programe, nici infrastructură pentru stimularea lecturii!

Dan Mircea CIPARIU

P.S. Adaug la comentariul meu de pe facebook despre prezenţa României la Salon du Livre următoarele: Standul României nu a fost nici-o catastrofă şi nici-o capodoperă! Puncte forte: public numeros şi vânzări de carte care i-au surpins pe cei de la FNAC! Am văzut cozi la carte şi m-am bucurat de faptul că “singurătatea vine pe facebook” s-a epuizat! Punct slab: lipsa unei semnalizări prin care să înţelegi unde se găseşte cu uşurinţă standul României şi faptul că ţara noastră era invitat de onoare. Pe scurt, a fost cam ca România eternă a lui Caragiale: nici prea prea, nici foarte foarte!
Articol publicat pe www.agentiadecarte.org