Catalina Flaminzeanu m-a provocat la un dicteu poetic pornind chiar de la portretul pe care ea l-a surprins pentru Observator cultural.

Portrete sentimentale. Meta Vers & degețele vorbitoare

„Fericit, dar nedormit!“ – iată Meta Versul în care mă legăn și în care o legăn pe Gloria Maria Sultana. Fericit și cu cearcăne eliberate de orgoliile de altădată, în care așteptam să iau Premiul Nobel pentru atractorii stranii. Acum cearcănele mele sînt niște munți de puritate în care se ascund repetiții și șiruri de „lingurițe“, „covrigi“, „pufuleți“ și „Cadana“ (așa cum o strigă Gloria Maria Sultana pe mama ei, Ana Daniela Sultana, fotografiată nu demult de minunArta, de Cătălina Flămînzeanu!). Nedormit ca un fel de a elibera din biografie tocmai strategiile ori discursurile telurice ale biografiei! Nedormit – Premiul pentru cercetat respirații și puritatea care vorbește cu ochii mari și verzi-albaștri ai Gloriei Maria Sultana.

Privesc în memorie ca într-un limbaj mereu schimbător. Formez, deformez și reformez memoria și limbajul din care ies ca într-un accident metafizic imagini poetice și, mai ales, buzițele vorbitoare ale Gloriei Maria Sultana, care repetă „covrig, linguriță, puțin puțin și mult mult!“. Nu există poetică fără arta (de)formatoare a memoriei și a limbajului! Poetica mea este acum la degețelul vorbitor al Gloriei Maria Sultana, care îngînă: „degețel vorbitor, linguriță, puțin puțin și mult mult!“

La 50 de ani, stau între universurile poetice și vizuale ale prietenilor mei (Mihai Zgondoiu, cap de listă!) și fericirile mele nedormite, neDormitoare chiar, din care, la ora de adormit Gloria Maria Sultana, se aude refrenul: „Mă topești și eu te iubesc! Tu ești Topitoare de Suflet și Inimioare!“.

Motorașul invizibil din creier și din inimă care se cheamă Suflet îmi dă căldură și lumină și îmi arată covrigi cu mustăți și cu ciocolată. Covrigii sînt și ei vorbitori ca, de altfel, tot ce este scos la lumină de lingurița Gloriei Maria Sultana.

„Fericit, dar nedormit!“ – îmi spune omul căsătorit din creier. Și brusc îmi dau seama că trăiesc fericit nedormirea mea de soț și nedormirea mea de tată, într-un triunghi în care reformez imaginile cu mine la 5 ani ori la 12 ani ori la 18 ani ca într-o nevoie teribilă de a elibera biografia din cutia toracică, ca într-o cavalcadă cu umbrele celor pe care i-am tot așteptat și ei tot n-au mai venit să îmi dăruiască tandrețe și fericire!

Meta Vers – carte de poeme și jurnal poetic din care aleg întotdeauna lumea posibilă care salvează, care mă salvează, care mă face mai bun și mai rezonant cu cei care pot împărți cu mine Fericire și Nedormire.

Meta Vers – din spuma mărilor web și din incertitudinile și spaimele (i)realității – în chat pe web în video-studiouri, cu toate noutățile din rețea, cu cearcăne și degețele vorbitoare…

Acum totul (mi) se deschide – drum de Fericire și de Nedormire!