Am obtinut inca 5 ani de respiro pentru a incerca sa administram bombele cu ceas din Romania.

A fost o victorie putin neasteptata, poate, in primul rand datorata mobilizarii fantastice a femeilor, a tinerilor si a celor in varsta, plus a fantasticilor nostri frati moldoveni. O coalitie inedita, dar absolut minunata, care poate sa ne dea un pic de incredere in viitor. Ca democrat, ma simt enorm de recunoscator.

Dintre bombele cu ceas, inegalitatea este poate cea mai des mentionata, dar avem o problema cel putin la fel de mare cu eficienta si predictibilitatea institutionala, ceea ce aduce pe termen mediu-lung incredere institutionala si interpersonala. Spune ce vei face, fa-o si apoi spune ce ai facut. Fara Nordis, fara nepotism, fara incompetenta, pe cat posibil. Chiar daca nu se poate vedea, atinge sau manca, increderea institutionala este unul dintre cei mai importanti factori pentru dezvoltarea unei societati, pentru ca poate sa accelereze totul in jur, lubrifiant socio-economic, etc. Si dupa atatia ani de lideri necredibili si labili, ne-ar face bine sa refacem stocul.

Un ultim lucru de notat, mai relevant pentru regiunile care au votat nationalist. Durerea si furia de acolo sunt reale si indreptatite, chiar daca sunt indreptate in mod gresit catre Europa. Oamenii din zonele uitate ale Romaniei au pierdut comunitatile in care traiau, iar in schimb au primit migratia in Vest, cu bani putini si integrare incompleta. Nevoia de a evada din acest lant vicios este de inteles, si din pacate mai nimic din ce va face noul guvern nu va schimba situatia lor repede. Insa ce ar putea linisti putin furia este sa acceptam ca au o viata mult mai dificila decat ar putea fi inteles din cifrele de cresterea GDP.