Ușor tragic-comic despre cum se descurcă România și statele din Europa de Est în această pandemie. Pentru că atât de mulți din cei care mor de pe urma SARS-CoV2 sunt oameni de peste 65 de ani cu multiple afecțiuni medicale, este evident că țările care au mai mulți astfel de oameni vor fi lovite mai grav. Mai precis, statele cu o populație îmbătrânită și un sistem de îngrijire medicală bine pus la punct. Statele cu un sistem medical prost probabil vor avea mai puțini oameni peste 65 de ani cu multiple afecțiuni tocmai pentru că aceștia probabil vor fi murit deja. Statele din Europa de Est și în special România au ceva ”noroc” aici când se vor socoti victimele, dar este mai degrabă un artefact statistic, nu vreun mare merit al autorităților. Avem populații foarte îmbătrânite, dar oamenii cu adevărat bătrâni și bolnavi în general mor din lipsă de îngrijire medicală înainte să-i prindă virusul. Cifrele Eurostat sunt destul de grăitoare: avem și noi cam 20% din populație peste vârsta de 65 de ani, însă doar 4% peste 80 de ani. În Italia sunt cam 21% peste 65 de ani și 7% peste 80 de ani, iar Spania pe aproape în condițiile în care migrația netă este pe plus. Mai mult, putem să ne uităm direct la graficul care arată numărul de morți din treatable diseases/conditions, unde evident că România este pe primele locuri în UE28, împreună cu alți colegi din Europa de Est. Sigur, principala problemă în a identifica impactul virusului în România este numărul foarte scăzut de teste și modul extrem de ciudat în care sunt aleși oamenii pentru a fi testați (pe favoruri, doar pe unele simptome, etc). Chiar și așa, e posibil ca România să aibă un număr mai mic de victime tocmai pentru că mulți dintre bătrânii noștri vulnerabili sunt deja morți. În Italia și Spania virusul face un genocid împotriva celor bătrâni și bolnavi. În România, parte din genocid s-a întâmplat deja în ultimii ani, fără să ne dăm seama sau să închidem ceva.