OraNoua.ro
Publicat în 17 octombrie 2012, 20:50 / 543 elite & idei

Daniel Dăianu – Complexitatea si Reglementarea Bancară: Adevărata Chestiune

Daniel Dăianu – Complexitatea si Reglementarea Bancară: Adevărata Chestiune

de Daniel Daianu

Dezbaterea privind reglementarea si supravegherea pietelor financiare continua. Desi criza financiara a obligat la reconsiderarea virtutilor “auto-reglementarii” (light touch regulation), preferata de industrie si practicata, in larga masura, in ultimele doua decenii. In SUA si in UE s-a revenit la reglementari mai stranse si cuprinzatoare, care includ sectorul bancar umbra, fie si partial. Exista insa o reactie a industriei bancare, care mentioneaza pericolul supra-reglementarii; exista si temeri ca implementarea imediata a cerintelor de recapitalizare lovesc sansele repornirii economice. Nu vreau sa reiau opinii pe care le-am exprimat in paginile ZF in anii din urma. Sunt in favoarea unui alt tip de reglementare fata de cel prevalent pana in 2008-2009. Pareri in acest sens am exprimat si in Parlamentul Eruopean, unde am sustinut ca este necesara intoarcerea la spiritul legislatiei Glass-Steagall, ca legislatia anti-trust trebuie aplicata si in domeniul bancar (cazul entitatilor gigant, “too big to fail”), etc.

Guvernatorul Mugur Isarescu a facut la adunarea Clubului de la Roma o interesanta expunere privind industria financiara. In acest context l-a evocat pe Andrew Haldane, directorul de cercetare la Banca Angliei, care, recent, a ridicat o chestiune esentiala: cum sa fie reglementarea si supravegherea avand in vedere “complexitatea” domeniului financiar; ideea ar fi ca la complexitate nu este intelept sa se raspunda cu reglementari complexe (“la foc nu raspunzi cu foc”). Aceasta teza insa nu echivaleaza cu respingerea unui alt regim de reglementare, a unei reforme a sistemului. Dimpotriva! Promovarea simplitatii, a unor reguli clare si aplicate in mod ferm, ar reprezenta o modificare de fond a sistemului de reglementare si supraveghere. Sunt de acord cu cei care deplang pletora de noi reglementari, ilustrata si de numarul de pagini ale legislatiei Dodd-Frank in SUA, de numeroase acte/directive UE in materie. Dar, sa nu confundam numarul de pagini si cantitatea de reglementari cu continutul si spiritul unei legislatii. Un Basel III, care este mai riguros in privinta judecarii capitalului adecvat, este mai putin sever decat o limitare a leverage-ului care trece de impreciziile VAR (value at risk). Adaug ca, in SUA, legislatia a devenit tot mai stufoasa si ca urmare a incercarii industriei de a dilua prevederi initiale.

Testul elocvent pentru a vedea optiunea autoritatii de reglementare este, in realitate, simplu; este de raspuns la intrebari ca:

  • trebuie redus (limitat) leverage-ul (indatorarea) in industria financiara?

  • este corect sa fie sub incidenta reglementarilor toate entitatile ce creeaza risc sistemic (inclusiv fonduri de risc si de investitii private)?
  • are sens sa se disocieze activitatea de retail de cea de investment banking?
  • este rational sa fie limitata dimensiunea entitatilor mari (too big to fail ?)

  • este util sa fie reglementate produsele derivate?
  • este necesara interventia dupa scandaluri ca cel legat de Libor?
  • are sens sa se mearga catre un sistem financiar mai simplu, ce depinde de natura reglementarilor?

Eu raspund fara echivoc da la asemenea intrebari. Si viata arata ca in Europa ( prin recomandari ale Comisiei Vickers si alte masuri in UK, prin decizii ale Comisiei Europene), dar si in SUA (chiar daca cu multe poticneli), se merge in directia sugerata de intrebarile de mai sus. La Jackson Hole, in august, Haldane a pledat pentru un sistem financiar caracterizat de simplitate, care ar cere reguli cat mai clare, inclusiv privind adecvarea capitalului si a lichiditatii. Tom Hoenig, de la Federal Deposit Iinsurance Corporation in SUA, gandeste la fel. Este eronat sa se creada ca o astfel de argumentatie echivaleaza cu o respingere a reglementarilor severe. Fiindca tot la reuniunea din Wyoming, Haldane a pledat pentru intoarcerea la o legislatie de tip Glass Steagall, pentru reguli mai aspre decat “Volcker’s rules” (care ar interzice tradingul folosind lichiditati ale clientilor). Altfel spus, este vorba de o intarire a reglementarii, care sa nu deschida portite (loopholes). Adair Turner (fost sef al Financial Services Authority) este autorul unui raport faimos in 2009 (A regulatory response to the global financial crisis), in care arata impactul nefast al valului de dereglementari inceput cu Big Bang-ul din City-ul londonez in 1986 si ranforsat peste Ocean. Autoritatile germane si franceze de resort au, in esenta, aceasi citire a ceea ce s-a intamplat. Persoane si institutii dintre cele mai informate arata dezastrul cauzat de decizii gresite prin relaxarea reglementarilor. Ironia face ca necazuri ale multor banci germane (Landesbanken si Sparkassen) sa fie cauzate de adoptarea modelului bancar bazat pe trading si plasamente aiurea, in produse toxice.

Retorica “supra-reglementarii” risca sa oculteze veritabila chestiune. In plus, daca intelegem ca o uniune bancara nu poate exista fara aranjamante fiscale (inclusiv transferuri fiscale) ne dam seama ca avem nevoie de o reglementare clara, simpla si severa. Intrucat impartirea poverii (burden sharing), la nevoie, implica reguli clare si mutual acceptate intre state si intre banci si restul sistemului (nota bene: o schema de garantare colectiva a depozitelor care nu ar acoperi Romania ne-ar creea un mare handicap). O reglementare laxa, mioapa, invita necazuri mari. Bancile au au o functie de interes public si prin riscurile sistemice pe care le induc nu pot fi lasate da capul lor.

Intr-o prelegere avuta la BNR in mai 2011, la un simpozion international, am remarcat ca sanatos pentru economie este ca sistemul financiar sa se simplifice (ceea ce nu inseamna “narrow banking”) si ca regulile noi de reglementare este bine sa semene celor ce au fost impuse dupa Marea Depresiune. Unii nu vad padurea de copaci, intrucat nu numarul de pagini exprima continutul reglementarilor. Si aici Isarescu a facut bine amintind ca legislatia Glass Steagall avea un numar remarcabil de mic de pagini. In zilele noastre, de modul cum se raspunde la intrebari ca cele insirate mai sus gasim calea adecvata privind reglementarea si supravegherea pietelor financiare.

PS. In Financial Times din 2 octombrie, a.c, Andrew Tyre, presedintele comisiei parlamentare britanice pentru evaluarea activitatii bancare (si membru al Partidului Conservator) spune: “Standardele in industria bancara au cazut; bancile nu servesc economia reala si increderea in ele este jos…; scandalurile arata un esec al bancilor si o cultura bancara ce nu corespunde standardelor”.

***

Daniel Dăianu este profesor de economie la SNSPA, fost ministru de finanțe

Ultima ora:

ObservatorNicoleta Munteanu: Ne vedem la Centrul Universitar Pitești, la „𝐍𝐨𝐚𝐩𝐭𝐞𝐚 𝐀𝐥𝐛𝐚̆ 𝐚 𝐔𝐧𝐢𝐯𝐞𝐫𝐬𝐢𝐭𝐚̆𝐭̦𝐢𝐥𝐨𝐫”

PoliticNicolae Ciucă: Îl felicit pe președintele Donald Trump pentru realegerea sa și îi urez succes lui și Statelor Unite ale Americii

EconomieElena Calistru: It’s the economy, stupid…

ExternRobert Lupițu: Ca țară să luăm cele mai bune decizii pentru noi, pe aceleași coordonate – Occident, Europa, transatlanticism

SocialCiprian Stănescu: 3 noutăți pe care le puteți vedea și la #ProVerde vinerea pe StirileProTV și duminica dimineața de la 09:30 pe ACASĂ TV

EvenimenteNicoleta Munteanu: Ne vedem la Centrul Universitar Pitești, la „𝐍𝐨𝐚𝐩𝐭𝐞𝐚 𝐀𝐥𝐛𝐚̆ 𝐚 𝐔𝐧𝐢𝐯𝐞𝐫𝐬𝐢𝐭𝐚̆𝐭̦𝐢𝐥𝐨𝐫”

EditorialRadu Magdin: România, un pilon al securității energetice europene

CulturaFlaviu Predescu: Despre cartea Superpolitik



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe