Adriana
Publicat în 3 octombrie 2016, 16:22 / 82 elite & idei

Daniel Daianu: De ce „Da” pentru Banca Asiatică pentru Investiții în Infrastructură

Daniel Daianu: De ce „Da” pentru Banca Asiatică pentru Investiții în Infrastructură
+ Observator

România intenționează să devină membru al Băncii Asiatice pentru Investiții în Infrastructură, a anunțat Guvernul recent. Este de salutat acest anunț care permite României să fie alături de alte state ale Uniunii Europene în construcţia unei noi instituţii financiare internaţionale. Curios ar fi fost să nu fim în acest proiect.

De ce afirm aceasta? Fiindcă europenitatea, apartenența la Uniune şi ataşamentul faţă de valorile unei societăţi democratice nu trebuie să limiteze spaţiul de mişcare în relaţiile economice internaţionale – mai ales când miza priveşte distribuţia puterii economice în lume şi nu implică abdicare de la principii morale, intrarea în mezalianţe geopolitice.

Demersul României se înscrie într-o tendinţa vizibilă de ani buni în Europa, la nivelul instituţiilor europene şi al statelor membre ale Uniunii; este vorba despre dezvoltarea relaţiilor cu cea mai dinamică zona din spaţiul economic global. China, mai ales, dar şi India, alte state din Asia ilustrează o glisare a puterii economice în lume; a nu accepta această realitate înseamnă să fii orb şi să nu valorifici noi oportunităţi.

Germania, Franţa, Italia, Polonia etc nu numai că încearcă să aibă relaţii comerciale cât mai lucrative către toate azimuturile, să vândă cât mai mult pe pieţe asiatice, dar nu ezită să participe la formarea unor noi instituţii financiare internaţionale (IFI). Iar firme din SUA sunt în concurenţă acerbă cu firme europene pe pieţele asiatice, în spaţial global în general.

http://mediartv1.freenode.ro/image/201606/full/aiib_650x400_07024600.jpg

Unii ar putea judecă prezenţa în astfel de instituţii ca știrbind din alonja globală a sistemului construit la Bretton Woods (ce include în principal FMI şi Banca Mondială şi care întruchipa preeminenţa ţărilor occidentale, a SUA îndeosebi, în sistemul financiar internaţional după al Doilea Război Mondial). Pe de altă parte, este o dovadă de naivitate şi rigiditate politică să nu accepţi că emergenţa unor noi puteri economice nu poate lasă neschimbat edificiul gândit acum mai bine de şase decenii. Chiar FMI şi Banca Mondială sunt străbătute de curente de înnoire în lumina noilor realităţi – fie ca abordări conceptuale (privind fluxurilor de capital, modele de dezvoltare care să fie inclusive etc), fie ca algoritmi de decizie. Numirea lui Maurice Obstfeld la FMI ca economis-şef şi a lui Paul Romer la Banca Mondială în aceeași poziţie exprimă această ieşire din gândirea de tip „siloz”. Aşa cum au fost un Nicholas Stern, Joseph Stiglitz la Banca Mondială sau Olivier Blanchard la FMI.

În măsură în care noi instituţii financiare internaţionale acceptă să practice transparenţa, fairplay, nediscriminare în ceea ce fac şi oferă resurse suplimentare pentru dezvoltare are sens să participi la funcţionarea lor, la actul de decizie. Este ceea ce au înţeles state membre ale UE.

România trebuie să facă tot ce depinde de ea pentru a ajută Uniunea Europeană să depăşească perioada foarte dificilă prin care trece; trebuia să fim alături de cei care doresc să stopeze tendințe de fragmentare, de disoluţie, care vor salvarea proiectului european. Dar într-o lume în tumult mare, care este indus de tendinţe struturale, criză financiară, demografie, schimbări tehnologice etc. trebuie să fim pragmatici, lucizi şi să valorificăm oportunităţi fără, totodată, a ne asuma riscuri majore.

România are o aşezare geografică care poate sprijini relaţii economice între ţări asiatice şi Uniune. Nu întâmplător la Bucureşti este evocată noua cale a mătăsii şi posibilităţi pe care le oferă România ca poartă de intrare şi ieşire (gateway). România are nevoie de resurse externe pentru dezvoltare.

O mare provocare pentru România este să învingă ceea ce este numită “capcana venitului mediu”(middle income trap); ea priveşte capacitatea unei ţări de a face faţă concurenţei celor care combină salarii mici cu o intensă asimilare de noi tehnologii şi ajung să inoveze şi inventeze. Prin urmare, România are ce să înveţe de la economii emergente care au succes în dezvoltare şi are, în acelaşi timp, interesul să atragă resurse cât mai ieftine în domenii precum infrastructură.

Participarea României la funcţionarea Băncii Asiatice pentru Investiţii în Infrastrutctura oferă şansă de a beneficia de acest nou instrument instituţional în două feluri: atragere de resurse şi oferta de servicii admiţând că există expertiză românească în diverse domenii.

De ce „Da” pentru Banca Asiatică pentru Investiții în Infrastructură

Ultima ora:

ObservatorVictor Vevera, Mireille Rădoi, Doina Banciu: 500 de ani de la „cel mai important document al culturii românești”. Simpozion la BCU „Carol I”

PoliticRemus Pricopie: Este politica o profesie serioasă?

EconomieNovel Research, Editura Club România: Trenduri în reglementări financiare

ExternIulian Fota, despre concluziile summit-ului Biden-Putin

SocialMarian Staș, despre criteriile pentru școlile-pilot: Cel mai important e să vrea și al doilea să poată

EvenimenteVictor Vevera, Mireille Rădoi, Doina Banciu: 500 de ani de la „cel mai important document al culturii românești”. Simpozion la BCU „Carol I”

CulturaFlaviu Predescu: Marile portrete ale lui Nadar. Expoziție la Timișoara

EditorialCiprian Stănescu: Educația viitorului în realitatea mixtă. Top 3 provocări pentru Generația Z



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe