de Daniel Daianu

“Panamapapers” detine capul de afis in presa mondiala dezvaluind cat de extinse sunt operatiunile de evaziune fiscala (tax evasion) si de evitare a platii de taxe si impozite –numita eufemistic “optimizare fiscala” (tax avoidance). Era de notorietate ca personagii din medii sociale, economice si politice din cele mai diverse sunt angrenate in acest joc mondializat prin intermediul paradisurilor fiscale; oameni foarte bogati, companii cu nume ilustre, entitati financiare, capi ai crimei organizate, sportiv faimosi, potentati din diverse tari, oameni politici. Fenomenul nu este nou –ai zice ca este de cand se scrie istoria economica si politica a lumii in conditiile in care unii incearca sa-si ascunda averile, indiferent de provenienta, sa oculteze  zone subterane (incluzand activitati criminale) in care opereaza.

O schimbare de atitudine fata de institutia secretului bancar a intervenit in 2001, dupa atacurile teroriste din SUA. Era firesc ca autoritatile americane sa reactioneze si prin intrarea in forta in teritoriul aparent prohibit al secretului bancar . Au intervenit criza financiara, accentuarea polarizari veniturilor, erodarea statului social, a clasei mijlocii. Criza financiara si incordarea teribila a bugetelor nationale (datoriile publice au crescut cu 50%  in medie in UE dupa 2009) au fortat guvernele tarilor dezvoltate sa reexamineze regimul de functionare a paradisurilor fiscale. Nu intamplator OCDE (un think tank al tarilor bogate) a inceput un demers din acest punct de vedere. In Europa, furia a fost mare cand date au fost facute publice privind eludarea fiscului de catre mari corporatii, cu afaceri de zeci de miliarde anual. Formarea noii Comisii Europene in 2014 se putea impiedica din pricina controversei privind regimul fiscal extrem de lax din Luxemburg si alte state membre ale UE. Si Tratatul pentru investitii si liber schimb dintre SUA si UE poate fi ingreunat de chestiunea eludarii fiscului de catre mari companii.

Sunt cazuri cu rezonanta in state cu conducere autocrata, cu coruptie mare si sifonare de bani publici , care spun multe. Merita insa atentie o afirmatie a presedintelui Obama vizavi de Panamapapers. El a spus, intre altele, ceea ce, cred, ca esentializeaza chestiunea: legislatia din numeroase tari, inclusiv in state europene, in SUA, este excesiv de permisiva, are “portite” (loopholes” si ceea ce este mai grav “legalizeaza” o conduita imorala si tot mai periculoasa pentru societate –apropos de incordarea bugetelor publice. Aici este o mare hiba legala si institutionala, care trebuie tratata. Si mai sunt intrebari tulburatoare: cum, de ce s-a tolerat atat timp aceasta situatie si cum s-a ajuns sa existe asemenea “portite”.

Precum dereglementarea sistemului financiar (ce a favorizat marea criza si tine economii prinse intr-un ghem de neputinte) nu este rodul unui “referendum popular”,  are sens sa ne intrebam cum au aparut aceste “portite”, in folosul cui sunt. Cetatenii simpli nu isi plaseaza averi in paradisuri fiscale. Iar protestul fata de impozite prea mari este un argument cu relevanta limitata. Captura politicii publice este facuta de persoane, firme cu acces la putere, la leguitor. Oare vor fi inlaturate asemenea “portite”? Va functiona sistemul de controale reciproce insitutionalizate (acolo unde exista) pentru a se remedia o situatie de nejustificat? Aici va fi un test mare pentru bune practici, pentru ceea ce numim etica in afaceri, pentru respect fata de cetateni. Altminteri, cum  observa si colegul Valentin Naumescu (Contributors,6 aprilie, a.c), aceste dezvaluri vor ajuta fortele radicale, anti-establishment.

Provocarile imese cu care se confrunta lumea civilizata obliga la regandirea regimurilor fiscale si pedepsirea severa a fraudelor.

Romania are printre cele mai scazute venituri fiscale in UE –27-28%  din PIB in ultimii ani; are si cea mai asimetrica distributie a venitului national –in detrimentul salariatilor (in jur de 32% din PIB in ultimii ani, fata de 45-50% in alte state din UE). Suferinta bugetului public de la noi ilustreaza nefericiri mari ale economiei autohtone. Sa ne gandim ca sanatatea si educatia sunt cronic si masiv subfinantate, ca alte bunuri publice de baza nu au sustinere financiara corespunzatoare. Cu deficite bugetare de 2,9 in 2016 si dupa calcule independente de peste 3,5% in 2017 bugetul public a intrat in derapaj structural –o stare care este mai grava decat simple politici pro-ciclice.  Cu alte cuvinte, pierdem cee ace s-a agonisit cu mare truda in ultimii ani. Derapajul structural are in vedere scadere de venituri permanente si cresteri de cheltuieli permanente. Si sa ne gandim ca nici nu am inceput sa introducem o reforma a salarizarii in sectorul bugetar.

Evaziunea fiscala si evitarea platii taxelor si impozitelor priveste in Romania firme mari si mici, autohtone si internationale (vezi preturi de transfer/profit shifting si alte metode). Cei care vor sa sprijine democratia, statul de drept in Romania, trebuie sa fie ingrijorati  fata de dimensiunea evaziunii fiscale din Romania.

Este bine ca in UE creste suportul politic pentru a combate evaziunea si evitarea platilor fiscale. Afirmatia presedintelui Obama merge la radacina raului. Democratia slabeste daca unii cauta si reusesc sa fie mai presus de lege, daca legi sunt facute in folosul catorva –si in detrimentul celor mai mult (sunt strambe)i, daca legi bune nu sunt aplicate, respectate.

contributors.ro