OraNoua.ro
Publicat în 29 iulie 2015, 18:54 / 198 elite & idei

Daniel Dăianu: Pentru ce sunt ”tampoanele” și alte confuzii

Daniel Dăianu: Pentru ce sunt ”tampoanele” și alte confuzii

de Daniel Dăianu

Ramai perplex citind o relatare in media cum ca “tampoanele” (buffer-ele) de la Ministerul Finantelor Public ar putea fi utilizate pentru nevoi izvorate din aplicarea noului Cod Fiscal. Mirarea este cu atat mai mare cu cat aceasta idee este atribuita unor oficiali ai MFP. Este bine sa judecam pentru ce se constituie aceste rezerve ale Statului, aflate in administrarea MFP. Fiindca rezervele in sens larg includ si pe cele aflate in jurisdictia BNR. 

Asemenea rezerve exista pentru a face fata unor situatii exceptionale, unele previzibile, altele nu. Cand mediul international este ostil, ca socuri adverse imaginabile au sanse de producere relativ inalte, are sens sa constitui rezerve mai mari. Situatia din Grecia ramane tare complicata, mediul international prezinta multiple incertitudini si pericole. 

Rezervele trebuie sa sprijine amortizarea unor socuri adverse, evitarea unor riscuri sistemice, protejarea unor sectoare strategice ale economiei –fie Romania in Uniune si, este de prezumat, beneficiara fiind a relatilor de colaborare cu institutii europene, cu alte state membre. Aceasta logica priveste conduita unui minister de finante si a unei banci centrale. 

Pe acest fir de gandire intelegem care este utilitatea unei politici ce da pret cuvenit protejarii echilibrelor macroeconomice. Cand bancheri centrali si alti factori de decizie accentueaza grija fata de pastrarea echilibrelor, aceasta trasatura a economiei este evaluata ca o “rezerva”/resursa in sine –la care adaugam rezerve constituite la banca centrala si la trezoreria ministerului de finante. 

Oricine poate vedea cum reactioneaza pietele financiare cand deficitele unei tari (bugetare si externe) sunt mari. Sau cand indatorarea externa (publica si privata ) este excesiva. Prin urmare, este bine sa se inteleaga care este rostul constituirii de rezerve, menirea acestora. Trebuie spus ca acoperirea unor nevoi temporare ale bugetului nu echivaleaza cu acoperirea unei cresteri a deficitului bugetar.

Confuzia privind rezervele este prilej de a comenta si alte luari de pozitie ce apar in dezbaterea publica. De pilda, opinii potrivit carora aplicarea noului cod fiscal ar fi usurata datorita perioadei de crestere a economiei. Aici se impletesc mai multe aspecte ce reclama lamurire. Un aspect este ca, alte conditii neschimbate, cresterea mai rapida a economiei ar trebui sa reduca un deficit bugetar deoarece aduce venituri suplimentare la buget. Totodata, daca se admite ca economia creste peste rata potentiala, rational este ca masurile adoptate sa favorizeze cheltuieli ce o pot mari (adica investitii), nu sa stimuleze consumul prin excelenta. 

Oricat s-ar presupune ca anii recenti au indus modificari de comportament, schimbari in inclinatii de economisire si investitii, o crestere reala a PIB-ului de cca 4,5%, ca acum, este probabil peste rata potentiala (inainte de criza cresterea potentiala sustenabila era in jur de 5-6% potrivit mai multor estimari; criza si alte tendinte au adus-o probabil la sub 3,5%).
Din aceasta perspectiva este de interpretat pledoaria, inclusiv printre economisti, de impulsionare a consumului agregat subestimandu-se tabloul de ansamblu –mai ales ca economia este impinsa de consum in prezent, in principal, si mai putin de exporturi. Cei ce sustin stimularea cresterii acum par a neglija miscarea ciclica a economiei si resorturile care o imping, sau o franeaza. 

De ceva timp o cifra “magica”, de 5% crestere anuala a PIB-ului, a fost propovaduita in unele publicatii si de cercuri de afaceri ca obiectiv pentru surmontarea decalajelor economice. Ar fi bine ca economia sa poata creste cu astfel de rate in mod sustenabil. 

Dar, este izbitor cat de aproape este aceasta cifra de pragul cresterii sustenabile din anii pre-criza. A tinti acum o asemenea rata de crestere ridica semne de intrebare. Este ca si cum am ignora radacini ale crizei financiare si economice din Europa, din Romania. Mai intervine un aspect de neevitat. 

Unele voci constata deficitele externe foarte mici din 2013 si 2014, inflatia extrem de mica, dobanzile tot mai scazute, date parca sugerand un potential de crestere mai mare. Dar aici avem de-a face cu morfarea anormalitatii de conditii pe piete adusa de criza intr-o stare de “normalitate”. 

Inflatia este mica fiindca a fost importata de ani de zile, iar deflatia este temporara si rezulta din socul scaderii TVA-ului la 9% la alimente si alte produse; dobanzile sunt tot mai mici intrucat bancile centrale au recurs in Europa si peste Ocean la masive programe de injectare de lichiditati in piete. 

Deficitele externe s-au redus copios fiindca investitiile publice si private au colapsat, au operat un efect de diminuare fortata a importurilor si un efect de crestere a exporturilor, iar bani europeni mai multi au intrat in calcularea contului curent (cu subventiile agricole de exemplu) . 

Este prematur sa consideram ca s-a trecut la un alt model de crestere economica, orientat pronuntat catre tradables. A mari deficitele bugetare cu stimularea consumului ar conduce la cresterea indatorarii publice in conditiile in care pietele ar fi mult mai precaute cu finantarea bugetului public.

Apar argumente de genul: dar de ce Franta practica deficite de 4% si noi ne limitam la 1%, 1,5%? Se intalnesc mai multe confuzii aici. Franta are datorie publica de peste 90% si are mari dificultati in a duce deficitul in jos, catre 3%, care este pragul deficitului excesiv. 

Romania nu trebuie sa mimeze politica economica a Frantei circumstantele fiind diferite. Economia Frantei nu are crestere in timp ce cea romaneasca tureaza cu peste 4% anual. 

Economia Romaniei are spatiu de manevra mai larg prin faptul ca nu apartine euroariei, chiar daca gradul de euroizare erodeaza din eficacitatea unei politici monetare autonome. In Italia, premierul Renzi vrea relaxare fiscala intrucat se cauta baloane de oxigen pentru o economie letargica. 

Dar nici acolo nu isi permit sa lase deficitul bugetar de izbeliste si se recurge la taieri de cheltuieli compensatorii. Ce va iesi este de vazut. 

Ce trebuie facut acasa este sa ne ocupam de reforme structurale, de absorbtia fondurilor europene valorificand faza de relansare a economiei. Sa stabilim prioritati in investitii publice si sa le realizam. 

Este curios sa se ceara la Bruxelles acceptarea de deficite bugetare mai mari cand banii pentru investitii prevazuti in bugete nu sunt cheltuiti an de an fiind in scadere constanta. Este drept ca se faceau multe investitii aiurea in anii trecuti, dar daca procesul investitional devine irelevant potentialul de crestere economica va fi subminat. Si nici nu se poate abdica de la misiunea sectorului public de a construi infrastructura de baza, de a furniza bunuri publice esentiale –de care insasi functionarea economiei private depinde. 

Cresterea consumului trebuie sa rezulte din dezvoltarea economiei pe baze solide. Si aceasta afirmatie este facuta recunoscand importanta distributiei veniturilor pentru cresterea economica (diferenta intre cresterea tip “trickle down” si cea “inclusiva”).

Relativ recent a aparut in dezbaterea publica autohtona problema convergentei reale, ca preconditie pentru aderarea le euroarie. Sunt economisti autohtoni ce sustin ca ceea ce in literatura de specialitate si in jargonul expertilor de la Bruxelles este numita “convergenta OCA” (convergenta reala/structurala, potrivit definitiei “optimal currency area”/arie monetare optima) nu este relevanta; ca ce conteaza este convergenta nominala si controlul relatiei intre salarii si productivitate. 

Vedem aici o neintelegere a unor chestiuni macroeconomice de fond ca si a relatiilor inauntrul unei uniuni formate din tari ce foloseste aceeasi moneda. Paradoxal este ca nici lectiile crizei euroariei nu par a stramuta din convingeri asemenea opinenti. Contrariant este si ca foarte putini discuta viciile euroariei ca organizare institutionala si politici (policies; ca si daca ar fi Romania pregatita din punct de vedere concurential, nu ar avea sens sa adere cat timp euroaria nu se repara.

In numarul din iunie a.c al American Economic Review, Jean Tirole, laureat al premiului Nobel pentru economie in 2014, indeamna economistii sa isi faca mai vocala prezenta in dezbaterea publica; el invoca criza financiara si spune ca cei care studiaza imperfectiunile pietelor (market failures), inclusiv in domeniul (industrial organization) al carei exponent de varf el este, au multe recomandari de facut politicilor publice. Necazul este ca lumea economica insasi pare ravasita de incertitudini si caderea unor mituri si clisee; sunt nu putine teme ce par sa fi impartit in noi tabere economisti reputati. 

Si totusi, exista teze si zone de gandire consolidate, ce prezinta un numitor comun. Nu intamplator au fost alese temele mentionate mai sus, care arata confuzie in dezbaterea de la noi: miscarea ciclica a economiei de piata, rolul politicilor contraciclice, rolul investitiilor publice si private, aderarea la zona euro, formarea de buffere (tampoane) pentru amortizarea unor socuri adverse, nevoia de reglementare a pietelor, etc. Are deci merit o discutie mai ampla si adanca a temelor majore ce privesc economia romaneasca, cu accent pe ceea ce lumea anglo-saxona numeste common sense, bazat pe informatie si educatie. 

Opinii extravagante vor exista mereu, dar vocea ratiunii trebuie sa precumpaneasca. O politica prudenta, alias inteleapta, evalueaza riscuri, mai ales cand acestea sunt masurabile. Cand vremurile sunt dificile, este contraindicat sa asumi riscuri ce pot subrezi echilibrele macro, robustetea economiei.

Deficitul de intelegere si analiza este vizibil in dezbaterea interna si nu trebuie sa ne lase indiferenti.

Ps. ar fi bine ca dezbaterea din Parlament, in august, pe marginea proiectului de nou cod fiscal sa beneficieze de schite de buget pe 2016 si 2017

cursdeguvernare.ro

Ultima ora:

ObservatorMireille Rădoi: Începe Festivalul Strada de C`Arte, în care se vor lansa peste 40 de volume și vor avea loc concerte, proiecții de film sau lecturi publice

PoliticKlaus Iohannis anunță candidatura României la Consiliul ONU pentru Drepturile Omului

EconomieIonuț Stanimir: Primul Raport de Inteligență Financiară realizat de BCR – Situația financiară este a doua dimensiune importantă pentru români, după sănătate

ExternElena Calistru: Un pic de voință de a te mișca spre mai bine

SocialAlina Rizi: Sa regenerezi orasul ia timp

EvenimenteFlaviu George Predescu: Vă invit la lansarea cărții mele „O dimineață de sâmbătă”, dedicată lui Bogdan Andrei Gavrilă

CulturaMireille Rădoi: Începe Festivalul Strada de C`Arte, în care se vor lansa peste 40 de volume și vor avea loc concerte, proiecții de film sau lecturi publice

EditorialCristian Unteanu: Dincolo de scandalul cu submarinele, avem încleştarea geopolitică pentru controlul pieţelor mondiale



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe