consultare #CES #ong

abținerea e o virtute, dar #nottoday.
Rămâne cum am tot scris anul acesta și pe-aici – #iamanordinarypeople
M-am trezit astă noapte, conștientă că mintea făcea un efort intens de rescriere a narativului. Mi se pare o binecuvântare să pot observa cum un comportament de tip AI – să rescriu povestea ca să îmi convină, era manifest și era contracarat de…? nici nu știu cum să îi spun… adevăr? bulcă de control? rațiune?
e posibil că ”trezirea” mea să fi fost stimulată de cursul de aseară despre învățare.
Etapa de consultare a structurilor înscrise pe platforma votong.ro, care s-a tradus în voturi, pentru cine a avut întrebări (și mi le-ați tot pus ieri) a oferit prilejul unor alianțe magice între organizațiile cu mulți membri. Argumentul în favoarea acestui rezultat este că forța lor este semnificativă și că acesta este viitorul – al marilor rețele de organizații.
Ce nu am înțeles eu și mi s-a revelat ieri după postarea lui Cristian Hordila, este că alianțele nu s-au făcut pentru anume candidaturi, ci candidaturile s-au făcut pentru o anume structură a celei de-a treia camere a CES. Și pentru o anume propunere de conducere, miza fiind poziția de Președinte. Practic, un singur bloc de organizații a pus pe primele poziții șapte oameni, cu două voturi în plus pentru Diana Filimon ar fi fost 8 din 14. No magic at all.
Da, știu, sunt naivă. Well…, nu am fost chiar atât de naivă. Atunci când am scris prima postare pentru candidatură, Horia Oniță mi-a spus că nu suntem concurenți direcți, pentru că domeniul are 3 locuri. I-am spus că e greu de acceptat ca SGG/Primul Ministru să nu nominalizeze reprezentant pentru sănătate, de exemplu. Dar poate că totul e făcut cu binecuvântarea SGG, nu ar fi de mirare.
Și lucrurile au curs, îmi depusesem deja candidatura, a fost un proiect în sine – aveam nevoie de un proces terapeutic de acțiune potrivit condiției mele fizice. A apărut apoi, magic, da, o prelungire de termene și un bloc de candidaturi peste noapte, atipice, pe ultima sută de metri. Și ambiția CTR de a lua toate cele 3 locuri de la domeniul sănătate, educație și tineri.
În final, va fi interesant ce va decide Primul Ministru. CTR are un istoric de poziții publice pe subiect consistent, spațiul de mișcare al Guvernului este restrâns. Ce cred eu însă că este valoros în toată această poveste este faptul că mulți dintre cei care au luat votul de popularitate, aka reprezentantivitate, au expertiză și forță, energie să muncească. Și obligația să livreze.
Pentru educație, specific, știu că va fi provocator pentru Horia, mai ales prin prisma intersecțiilor cu celelalte două camere:

• patronatele vor presa cu educația pentru piața muncii și respectarea principiului de impozitare a muncii, nu a capitalurilor, ceea ce înseamnă puțină redistribuire și puțin sprijin pentru cei vulnerabili;
• sindicatele vor presa pentru drepturile personalului din sistem, ceea ce înseamnă extrem de puțină reformă.
  Îl știu pe Horia de mulți ani, știu cum sunt așezate valorile lui, am încredere că va vedea limpede în momentele cheie.
  Eu îmi iau din asta nevoia de mai multă claritate pe modul de reprezentare a părților interesante în educație. Aștept analiza din Coaliția pentru Educație și o decizie de planificare strategică – dacă ne asumăm procese mult mai mari de federalizare.
  Gata. Am spus ce aveam de spus. Că am fost supărată și istoria asta a venit pe un teren rănit mai demult: nu am fost niciodată vreo miss popularitate.