7 martie 2020

#părintedeclasaaVa
Aceasta este o postare simplă, dar va fi mai lungă, despre #planurilecadru

Planurile cadru – aceste tabele imuabile ale filosofiei educaționale, ne spun ce ore trebuie să facă un elev într-o săptămână. Cadrul de referință este fixat în limita temporală a cinci zile, de luni până vineri, câte patru/cinci/șase ore pe zi.

Condiționarea impusă astfel este despre “câte ore la disciplina X” sunt în fiecare săptămână. Devine natural să avem “orar săptămânal” și mai ales norma de predare stabilită în raport cu cele 16/18 ore/săptămână.

Această condiționare/limită este “uitată” însă în pasul următor, cel al trecerii la programele școlare. O reîncadrare – a minții prin care gândim programele – ar însemna să adunăm orele dintr-un an/nivel și să construim programele realist, plecând de la acest total.

Astfel, într-un scenariu echitabil am putea avea pentru toți elevii 36 de săptămâni de școală, indiferent de rută, cu câte 18 săptămâni în fiecare semestru. Cu două excepții, clasele a VIII-a și a XII-a, care ar putea avea doar 30 de săptămâni de cursuri.

Programele/programarea înseamnă, pentru o “disciplină” care acum are alocată o oră pe săptămână, 35 de ore de “interacțiuni” cu elevii – un tratament diferit pentru Școala altfel. Conținuturile noi ar trebui să aibă în vedere, dacă aplicăm regula de 75%/25% sunt 28/29 de ore fără pierderi de zile libere, gripe, situații excepționale, absențe ale profesorilor. Restul de 25% este pentru consolidări, remedial, evaluare.

Invit pe oricine să ia un manual de biologie sau geografie de gimnaziu. Și să citească cu atenție, marcând cu un semn distinctiv momentul în care ar considera că e suficient pentru o oră. Eu cred că, onest, se va opri pe la mijlocul manualului, dacă vrea ca toți elevii să aibă un nivel bun, să facă și proiecte, să experimenteze. Sigur, se poate face același exercițiu cu programa dar e dificil – manualul e „concret”.

Să luăm matematica de clasa a V-a, copiii fiind la vârsta tranziției de la gândirea concretă la cea abstractă. Să presupunem că toți au achizițiile de bază de la ciclul primar, deși rezultatele la EN spun altceva. Sunt 140 de ore. Mai puțin de o lună de muncă cu normă întreagă. 6 săptămâni de școală dacă ar face doar matematică. Din care doar 105 ar trebui să fie predare de noi noțiuni. Luați manualul de matematică. Imaginați-vă, puneți zile/ore peste conținuturi. Și admiteți că e nevoie de profunzime, nu de cantitate.

Sunt în discuție noile “tabele” ale școlii românești. La primar lucrurile sunt destul de așezate, slava Domnului că vorbim despre “posturi”, nu despre “norme” 🙂 La gimnaziu însă e nevoie de ajustări – 3 ani de implementare a noului curriculum au oferit suficiente informații. În 560 de ore la școală, lângă care mai pot fi puse tot pe-atâta de lucru individual, ce se poate face bine? Adică în 140 de zile de 8 ore, mai puțin de 7 luni, cum pregătim copiii BINE?

Gimnaziul are nevoie “să arunce” niște conținuturi, nu niște discipline (!) către liceu. Care nu mai poate avea aceleași finalități! Mi s-a spus, pe bună dreptate, că studenții din primii ani au oricum dificultăți să “facă față” – o eventuală simplificare a materiei i-ar afecta și mai mult.

La liceu oricum elevii au niște preferințe și se vede din modul în care dau teze. Care este logica pentru care, deși doar o treime din clasă sunt elevi interesați de fizică și vor da BAC-ul/admitere la fizică, toți fac aceleași conținuturi și același număr de ore? Cum e motivat un profesor cu 2/3 de clasă inertă? Iar elevii afectați de un eventual proces de simplificare ar fi oricum minoritatea celor 40%, maxim, care încearcă să absolve o facultate. Sigur, s-ar putea lucra ca la bilingv, cu grupe de minim 8, maxim 15 elevi. Dacă ne-am accepta limitele, personale și de sistem.

Să ne întoarcem la calculul de ore. Dacă orele sunt pentru profesori și “norma” lor, atunci discuția nu este despre câte ore, ci cum sunt organizate ele. Nu spune nimeni că la clasa a V-a nu se pot face 2 ore de biologie in semestrul I și 0 în semestrul II, cu geografia alternativ. Intensitatea interacțiunii ar influența calitatea.

Cum nu spune nimeni că programa pentru limba și literatura română nu poate fi construită “clasic” pentru 5 semestre în gimnaziu, urmând ca în trei dintre semestre profesorii să integreze din paleta de module opționale. De exemplu, module de 18/36 ore de, pentru care există repere metodologice formulate unitar: educație media, dezbateri și oratorie, scriere creativă, interculturalitate, elemente de latinitate. Și sunt convinsă că voi aveți mai multe exemple – eu mi-aș dori un modul de matematică pentru informatică, unul pentru fizică etc.

În dezbaterea aceasta pe Legea 221, cea cu 20-25-30 de ore pe săptămână la școală, una dintre fricile masiv activate este cea a pierderii catedrelor, adică a locurilor de muncă pentru profesori. Din punctul meu de vedere un caz clasic de ilustrare a vorbei “suntem prizonierii fricilor noastre”. Dacă ajung 3% din PIB pentru educație și în sistem e încă nevoie de profesioniști, de ce s-ar pune problema concedierilor?

A transformării carierei didactice poate că da. În sfârșit. Și frica aceasta o înțeleg și trebuie asigurată. Profesorii merită o șansă. #Împreună cu elevii lor.

Mesaj publicat pe Facebook.