Din seria ”ce aș fi vrut să învăț în liceu”…
Cred că, lejer, se pot aloca 10-15 ore de discuții organizate plecând de la graficul de mai jos. Sunt convinsă și că sunt studii serioase, ascunse prin elsevier, reasearchgate sau nature.com dar, hei, e fb, mulți scriu mai aiurea decât mine (sic!).
Pun aici graficul pentru:

• femeile nemăritate – nu e nicio scofală, după cum vedeți, între veniturile voastre și ale fostelor colege de facultate, măritate, nu sunt mari diferențe;
• părinții de fete – e important ce note iau la școală, să termine o facultate, dar e critic să facă alegeri bune de viață, consistente cu valorile pe care le practică;
• cei care își imaginează că o carieră merge doar în sus, până la căderea bruscă din momentul pensionării. Da, cred că pot fi doar ”mai sus”, până la momentul unui infarct…, altfel, pe medie, după 50 de ani faci ajustări în mod natural.
• bărbații care își aleg partenere care căștigă mai mult decât ei (inclusiv din acest motiv) și/sau femeile care își asumă o relație în care sunt principalul susținător al familiei;
• și tot așa..
  Pentru prietenele mele mai tinere, răstignite între nevoia de fi mame bune, soții bune, profesioniste apreciate: energia tinereții, determinarea de face lucruri, de a livra rezultate, biologic, ne este dăruită pentru a avea grijă de familie și copii.
  Iar aceasta nu este vreun mesaj conservator – ci un mesaj de atenționare: putem fi cine vrem noi într-un ritm care să ni se potrivească mai bine. Pentru că istoric, biologic și… sociologic, e dovedit științific că în ”competiția” aceasta (not) oricum alergăm cu handicap. Dacă tot vor să fie în frunte, zic să îi iubim mai mult și să îi investim mai repede cu responsabilitatea aferentă :)) Îi poate ajuta să se maturizeze.