nu e ca și cum nu auzim
frica.
nu e ca și cum nu simțim
cum ne dă târcoale.
și cum ne transmite: abandonați, e mai ușor.

Abandonul e doar o soluție individuală.
În lumea aceasta, în care se ceartă frate cu soră pentru trei cuvinte pe facebook, sau un amărât de like,
e și-un altfel de freamăt.

Ca cel care a cuprins de câteva zile ministerul și sistemul:
”Vine Evaluarea!” ”Avem Evaluare!” ”Nu știm ce vrei de la noi, dar noi suntem prinși în evaluare.” ”Nu putem să ne gândim la asta acum, de joi încolo.”

Cuvinte spuse oarecum prețios și încărcate de importanță. Trădând concentrare și grijă. Inclusiv o grijă sănătoasă pentru copii, pentru cum sunt subiectele, pentru echitate, pentru siguranță. Trădând și frică. Pentru că nimeni nu este inconștient.

Freamătul acesta, ținut dosit, e real și spune așa:
Există frică și există curaj.
Există frică și există #împreună.
Există frică și există încredere.
Că putem să avem grijă de copiii aceștia care sunt ”elevii noștri”.

Și mai există ceva – o magie a zilei de mâine, 15 iunie, o zi știută de-un an ca fiind întâia zi de examene naționale a verii lui 2020. Un arc peste luni de incertitudini, o șansă să demonstrăm că putem fi bine.

Dacă avem grijă de copii, de emoțiile lor, de fricile lor, de forma în care îi vom sprijini să fie în zilele de examen.
Luni, bănci ca acestea, vor fi pline de visuri și speranțe pe care merită să le ocrotim.