riseandshine baby

la soarele din inima ta, dacă afară e înnorat.
Se întorc copiii mici la școală și grădiniță. Sunt peste două milioane. Câtă bucurie!
A venit primăvara, mai puține răceli, mai puține suspiciuni. Mai puține îngrijorări?
Vacanța aceasta copiii au avut teme care se vor transforma în nota a doua, sau a treia. Gata mediile, gata școala. Examene în pandemie s-au mai dat.
les jeux sont faits, rien ne va plus.
Am făcut un ciclu complet, de peste un an, am testat tot felul de modele de organizare/învățare/predare/evaluare. Folosim și noi puțin măcar din rezultatele testărilor de metode?
Un bun moment să ne luăm energie de la primăvară și să ne mutăm la planificarea anului școlar viitor. Some magic, please? O tranziție firească de la macro-management (sistemul, bată-l vina), la micro-management? O concentrare a centrului pentru sprijinirea cu expertiză a deciziilor locale? Și, obligatoriu, ceva date demografice care să fundamenteze reorganizările de rețea școlară? Că altfel, duduie țara de ideile primarilor de orașe, care brusc au acces la multe clădiri pe care le-ar goli ca mâine, pentru planurile lor.
Da, a fost degeaba decizia cu numărul de elevi din fiecare clasa de-a IX-a, că nivelul de practici locale era deja la stadiul de maiestrie și ”se cerea”, ce să vezi?, o decizie stra-te-gi-că. Stra…. cum? Îhâm.
PNRR-ul va deveni exercițiul nostru despre cum să devenim rezilienți FĂRĂ reforme și fonduri europene. Nu e ca și cum ministrul Ghinea, ca și restul clasei politice, nu știe că actuala formă de organizare administrativ teritorială a devenit cea mai mare piedică de dezvoltare. Frați și surori, o să mai bricolăm vreo zece ani pe marginea jocului, până când o să devenim ceea ce e scris deja în cărți: puțini, bătrâni și obosiți.
Dar astăzi putem să ne bucurăm. Aia mici se întâlnesc cu educatoarele și învățătoarele lor. Eroinele lor și ale noastre, din anul pandemiei.