Sociologul Darie Cristea a explicat pentru Q Magazine că, de fapt, strada formată în mare parte din tineri așteaptă oameni noi și o schimbare de conduită din partea clasei politice și atrage atenția că aceasta nu va accepta să fie folosită pe post de „berbec” de diferiți actori politici.

Mesajul străzii

Cum vedeți reacția din stradă în urma tragediei de la Clubul Colectiv?

Participarea politică a tinerilor nu este chiar atât de mică pe cât se crede. Din multe puncte de vedere, tineretul urban, mai educat, cu activităţi profesionale mai elaborate, putem spune că are o participare politică mai plină de conţinut decât alte categorii sociale. Acest tineret nu respinge atât votul ca participare politică. Mai degrabă respinge ritualul votului, cel în care nu ne întrebăm de ce votăm şi votăm, deşi ştim sigur că promisiunile nu vor putea fi puse în practică. De unde şi nemulţumirea cronică în raport cu politicul. Ce a provocat până la urmă aceste proteste? Faptul că tragedia de la Colectiv s-a dovedit a fi rezultatul catastrofal al unor vinovăţii parţiale care au făcut parte din „normalitatea” ultimilor 25 de ani. Acolo nu s-a găsit un mare vinovat. Avem de-a face cu un lanţ de neglijenţe şi iresponsabilităţi care, uite, pot avea consecinţe tragice. Mesajul străzii este acela că lucrurile nu mai pot merge aşa.

Cât de realizabile  sunt doleanțele străzii?

Pe termen scurt, e greu de spus cât de realizabile sunt doleanţele pieţei. În anumite puncte sunt coerente, în alte puncte piaţa este destul de segmentată. Dar piaţa nu aşteaptă neapărat ca politicienii să ia mesajele de pe bannere şi să le pună în practică. Piaţa dă glas unor nemulţumiri cronice şi sistemice. Se aşteaptă, în primul rând, o schimbare de conduită de la partide. Într-un timp oarecare avem alegeri. În acest moment, sistemul politic din România este dominat de două mari partide, ambele, într-o formă sau alta, date jos de la guvernare la un moment dat de proteste. În primul rând, nu se mai poate veni cu aceiaşi oameni. În al doilea rând, nu se mai poate veni cu aceeaşi manieră de a face politică. Până la urmă, tot partidele trebuie să ofere soluţii, dar în spiritul cerinţelor pieţei. Continuarea protestelor după demisia guvernului atrage atenţia că lumea nu va accepta ca „piaţa” să fie folosită ca „berbec” pentru o simplă rotativă guvernamentală.  Soluţiile tehnice trebuie să le dea tot politicul, experţii etc. Dar problemele au fost identificate de piaţă. Acelor probleme trebuie să li se răspundă.

Comentați demersul președintelui Iohannis de consultare nu doar a societății civile, ci și a străzii !

O consultare atât a societăţii civile, cât şi a pieţei se impune. Problema este cine reprezintă societatea civilă, cine reprezintă piaţa. Valul antisistem va merge cumva şi împotriva reprezentanţilor tradiţionali ai societăţii civile? În piaţă e cu atât mai complicat. Mişcarea nu cunoaşte totuşi nişte lideri unanim acceptaţi. „Profesionalizarea” excesivă a poziţiei de lider al societăţii civile şi a celei de lider al pieţei riscă să omoare spontaneitatea şi autenticitatea demersului. Selecţia partenerilor de discuţie este dificilă pentru preşedinte şi în funcţie de cum va aborda această problemă şi de reacţia publicului, vom vedea dacă a auzit cum trebuie piaţa.

Un guvern de tehnocrați sau măcar unul cu un premier tehnocrat  ar fi o soluție care să fie acceptată și de clasa politică și de stradă? Ar fi soluția ideală?

Un singur fapt este cert. Cu anticipate sau fără, într-o formă sau alta, România trebuie guvernată. Unii critică preocuparea zonei politice pentru cine va forma guvernul. Dincolo de competiţia politică, e o criză guvernamentală care trebuie rezolvată. Ideea premierului tehnocrat sau a guvernului de tehnocraţi vine într-adevăr în contextul în care clasa politică este ţinta clară a protestelor. Tehnocratul a fost însă şi un mit al politicii româneşti din ultimul sfert de secol. A fost cerut mereu în momente de criză – criză de competenţe, criză morală –, dar nu prea a lăsat cine ştie ce urme. Acum însă clasa politică pare dispusă, la presiunea străzii, să acorde suport unui guvern tehnocrat. Mai ales că nu ştiu câţi politicieni ar fi serios dispuşi să îşi asume acum guvernarea. Şi câţi ar fi acceptaţi de stradă? Problema de legitimitate se pune însă şi în cazul unui premier tehnocrat. Care ar fi acela pe care publicul să îl accepte acum? Aceasta este întrebarea.

O problemă de legitimitate

Alegerile anticipate sunt o soluție?  Și cum s-ar respecta dorințele străzii, pentru că până la urmă candidații sunt tot din aceleași partide.

Alegerile anticipate sunt o soluţie politică la o problemă politică. Nu ştiu dacă sunt şi o soluţie la ce cere piaţa. Piaţa a spus clar că nu avea o problemă doar cu guvernul Ponta. Nici cu o măsură anume a guvernului. Nici doar cu oamenii de la guvernare. Avea şi cu ei, dar nu doar cu ei. E mult mai complicat decât atât. Nu există acum o anumită promisiune electoral-politică pe care o poate face un partid şi care să rezolve cerințele celor care protestează. De aceea, până la a trece funcţional la a rezolva revendicările pieţei, clasa politică are o problemă de legitimitate. Alegerile anticipate, alegerile în sine, nu cred că oferă în acest moment toată legitimitatea de care are nevoie o guvernare. Piaţa nu mai vrea să aleagă între aceleaşi persoane şi nu vrea să i se interpreteze demersul în scop electoral. Într-o anumită măsură partidele au cam înţeles acest lucru şi par cumva reţinute în declaraţii. Cred că este nevoie de o soluţie care să pună şi alegerile la locul lor – adică nu de mecanism matematic de stabilire a componenţei parlamentului şi guvernului, ci de mecanism al legitimării parlamentului şi guvernării.

QMagazine – Revista, news online, exclusivitati, interviuri, reportaje, stiri, breaking news