„Asistăm deja la o piaţă în schimbare, în care alfabetizarea digitală este obligatorie pentru a rămâne relevant” • „Cred că odată cu intensificarea colaborării între oameni şi roboţi vor apărea şi joburi noi pentru oameni” • „În ultimii doi ani observăm dorinţa organizaţiilor de a se poziţiona ca inovatori în piaţa sau industriile în care activează”

România nu are încă un exerciţiu solid al privirii în viitor sau al prospectivei, iar acest lucru se vede în cele mai mici detalii ale vieţii de zi cu zi, la nivel individual, nu doar la nivel de organizaţie, spune Diana Stafie, fondatorul FutureStation şi specialist în strategie prospectivă, care a avut amabilitatea să ne ofere un interviu despre domeniul în care activează, provocările pe care schimbările rapide din mediu le aduc companiilor şi indivizilor, precum şi modul în care pot fi abordate.

În opinia sa, digitalizarea, munca hibridă şi economia colaborativă, accentul pe starea de bine a angajaţilor şi creşterea interesului pentru practicile ESG (Environment, Social & Governance), sunt printre principalele trenduri care se manifestă în prezent în companii indiferent de industrie, la nivel global.

„Este tot mai important nu doar să faci performanţă în prezent, ci şi să poţi crea şi valorifica viitorul unei companii. Să ai capacitatea de a rămâne relevant şi mâine şi de a identifica din timp cele mai bune oportunităţi sau de a fi pregătit pentru orice scenariu, pozitiv sau negativ”, spune fondatorul FutureStation, agenţie de consultanţă şi foresight pentru companii.

Reporter: Sunteţi unul dintre puţinii specialişti în foresight/strategie prospectivă din ţara noastră. Ce este, în esenţă, acest domeniu?

Diana Stafie: Foresight nu este nici ştiinţă, nici artă. Pe de o parte, Foresight dispune de un arsenal de instrumente şi metodologii utilizate în prospectarea viitorului şi în planificare strategică; iar pe de altă parte, porneşte de la premisa că viitorul nu este predeterminat sau liniar şi trebuie să ne gândim la el în mod explorativ. Nu există niciodată un singur viitor posibil, de aceea nici nu este bine să ne pregătim doar pentru unul. Acţiunea de Foresight catalizează gândirea în viitoruri alternative. Atunci când facem o analiză pentru o companie sau un domeniu anume realizăm practic o hartă pe care scanăm trendurile ce conduc către maparea unor posibile scenarii de viitor, astfel încât să creionăm alternative pentru a fi pregătit, a rămâne relevant, a fi cu un pas înaintea celorlalţi. Foresight ajută organizaţiile să investigheze, nu să prezică viitorul. Într-un fel, Foresight este ca un „Waze”, dacă vreţi, pentru companii – instrumentele sale contribuie la înţelegerea diferitelor alternative (scenarii) pe care ar trebui să le ia în considerare în planificarea călătoriei lor şi să-l aleagă pe cel care le duce la destinaţia favorită, putând astfel să atingă unele obiective mai devreme decât concurenţii lor.

Deşi cel mai uzual este să aplicăm metodologia şi abordarea de Foresight la nivel de organizaţii private şi instituţii publice, procesul poate aduce multă valoare şi la nivel individual. Ne poate ajuta să răspundem la întrebări precum: Cum va arăta profesia mea în 2030? Ce impact vor avea asupra mea schimbările din piaţa muncii sau noile profesii apărute în următorii ani? Cum mă pregătesc pentru viitor şi cum mă asigur că rămân relevant în piaţa muncii din 2030?

Reporter: Ritmul schimbării este din ce în ce mai accelerat. Ce trebuie să facă companiile şi indivizii ca să se adapteze schimbărilor?

Diana Stafie: Companiile şi organizaţiile activează într-un context extrem de complex, în care schimbarea se produce într-un ritm tot mai accentuat, pe măsură ce societatea progresează. Pentru a ţine pasul cu acest ritm fulminant, companiile trebuie nu numai să înţeleagă foarte bine mediul în care activează, ci şi care sunt posibilele scenarii de dezvoltare pentru ele în viitor. Astfel, cred că devine tot mai important nu doar să faci performanţă în prezent, ci şi să poţi crea şi valorifica viitorul unei companii. Să ai capacitatea de a rămâne relevant şi mâine şi de a identifica din timp cele mai bune oportunităţi pentru companie sau de a fi pregătit pentru orice scenariu, pozitiv sau negativ.

La FutureStation oferim analize şi studii complexe companiilor care nu au resursele şi capacităţile interne pentru a desfăşura această activitate pe plan intern. România nu are încă un exerciţiu solid al privirii în viitor sau al prospectivei, iar acest lucru se vede în cele mai mici detalii ale vieţii de zi cu zi, la nivel individual, nu doar la nivel de organizaţie. Însă experienţa pe care alte naţii o au în acest tip de planificare strategică complexă ne arată ce beneficii imense poate aduce o astfel de gândire. Dar şi că este nevoie de educaţie, familiarizare cu acest complex exerciţiu pe plan local.

Astfel, dacă ajungi să te întrebi ce poţi face pentru a ţine pasul cu schimbările din industria în care activezi, dacă eşti preocupat să înţelegi în ce direcţii se poate duce business-ul tău, atunci o analiză Foresight poate aduce mai multă înţelegere decât te-ai aştepta. Acum doi-trei ani, de exemplu, nimeni nu se aştepta ca munca remote sau hibridă să devină normalitate, poate că existau companii care nici un îşi ridicau această problemă. Iar pandemia ne-a demonstrat cu câtă rapiditate se pot schimba lucrurile. Companiile care aveau deja un exerciţiu al colaborării la distanţă în cadrul echipei au făcut faţă mult mai bine acestei schimbări, liderii care au avut deschiderea să privească spre viitorul muncii au fost mult mai pregătiţi să acţioneze rapid în acest context. La fel, dezvoltatorii imobiliari care construiau în neştire birouri ce vreme de doi ani au rămas aproape goale ar fi avut nevoie de o perspectivă pe termen lung a trendurilor legate de locul de muncă al viitorului – iar acesta încă este un subiect cât de poate de actual, pentru că încă nu se ştie câtă lume mai vrea să se întoarcă la lucru în birouri, mai ales dacă acestea se află la distanţă foarte mare de casă. Ca să rezum ideea, identificarea semnelor strategice timpurii de schimbare este o veste bună pentru cei al căror rol este menţinerea avantajului competitiv pentru organizaţie. Eşecul vine în lipsa acţiunii şi, dacă ai fi un factor de decizie într-o companie, cred că ţi-ar plăcea să ai la dispoziţie capacitatea de avertizare timpurie.

Reporter: Pe lângă nevoia de adaptare, care este esenţială, schimbările aduc şi potenţiale oportunităţi (de pildă crearea de noi produse sau servicii). Ce pot face companiile pentru a-şi creşte şansele de a fructifica oportunităţile care pot apărea?

Diana Stafie: Au trecut cam 50 de ani de când profesorul Igor Ansoff, unul din contribuitorii importanţi la practica de Strategic Management, a introdus conceptul de „semnale vagi” (weak signals), referindu-se la acele evenimente, lucruri care se întâmplă în exteriorul unei organizaţii despre care nu avem informaţii complete – poate pentru că sunt încă în desfăşurare sau se întâmplă punctual – şi al căror impact asupra business-ului sau asupra noastră la nivel individual este greu de analizat momentan. Detectarea şi monitorizarea acestora este importantă pentru a nu fi luat prin surprindere, dar mai ales pentru a identifica potenţiale zone de oportunitate şi competitivitate. Astăzi practica de „horizon/trend scanning” specifică Foresight-ului, prin care identificăm aceste semnale vagi, este o activitate importantă în planificarea strategică.

Un semnal vag poate fi un nou concept de magazin pe care îl observaţi sau experienţa pe care o trăiţi în relaţia cu un brand. Poate fi un model de business, unul nou de care nu aţi mai auzit, dar chiar şi unul vechi, însă portat într-o alta industrie/domeniu decât cele experimentate până acum. Sau poate citiţi despre o nouă tehnologie sau poate despre un patent, brevet? Sau vedeţi pe LinkedIn o postare referitoare la recrutarea pentru un job title de care nu aţi mai auzit până acum – de exemplu Ambev a recrutat lunile trecute Chief Mental Health Officer. Sau poate ai auzit de un start-up care urmăreşte să provoace un anumit domeniu – de exemplu, start-up-ul Notpla vine cu o soluţie pentru înlocuirea plasticului din ambalaje cu un material pe bază de alge şi plante, ce poate fi chiar şi consumat.

Cred că este important să ne informăm, să citim din domenii cât mai variate, să fim la curent cu noutăţile, să ne interesăm de un subiect care ar putea fi conex cu business-ul nostru. Să înţelegem de ce se întâmplă aceste schimbări acum, cine iniţiază şi adoptă astfel de schimbări, să ne provocăm percepţiile actuale. Acum aproximativ trei ani am citit pentru prima oară un interviu cu fondatorul unui start-up din Rusia ce avea ca misiune mutarea unei părţi din industria de advertising în spaţiu (mai exact pe cer). Dacă oraşele sunt pline cu bannere şi reclame, de ce nu putem folosi spaţiul imens ce se află deasupra noastră? Astfel, a prototipat o soluţie ce utilizează Cubesats (sateliţi miniaturali care orbitează într-o orbită joasă) pentru a afişa logo-uri de la Coca-Cola sau McDonald”s pe cer. Cred că vă imaginaţi reacţiile la o asemenea iniţiativă. Într-o discuţie cu un client, acesta îmi spunea la vremea aceea că el nu o să mai iasă din casă dacă aceasta devine o realitate. Iar vara trecută am văzut deja cu toţii cum compania chineza Bilibili a folosit cerul pentru a realiza un QR code imens (cu ajutorul dronelor), QR code pe care atunci când îl scanai cu telefonul, te ducea către un joc video popular. Şi tot în China s-au pus bazele unui proiect de lansare a unor „luni artificiale” pentru iluminarea oraşului Chengdu. Sau văzusem pitch-ul unei agenţii de marketing ce se numeşte Cosma Schema şi care prestează servicii de marketing şi branding doar pentru companii care au legătură cu spaţiul (ex: produc rachete sau componente). Şi ei vor recruta pentru echipa lor Space marketeers. Citite în izolare, poate că aceste semnale nu indică o schimbare evidentă. Însă conectate, pot duce la ideea de comercializare a spaţiului în viitor, ceea ce creează oportunităţi pentru companii din foarte multe domenii.

Reporter: Circulă ideea că, într-un viitor nu chiar foarte îndepărtat, roboţii vor înlocui foarte multe activităţi care în prezent sunt realizate de oameni, astfel încât cele mai multe persoane nu vor mai avea locuri de muncă. Cât de reală credeţi că este această perspectivă? Puteţi detalia?

Diana Stafie: Cred că una dintre lecţiile pe care ultimii ani le-a adus este faptul că munca nu va mai fi niciodată la fel ca înainte. Complexitatea societăţilor în care trăim, viteza cu care lucrurile se schimbă şi doza de imprevizibil din jurul nostru creează zi de zi provocări care vor modela cu siguranţă viitorul muncii. Atât pentru companii, cât şi pentru angajaţi. Cât de mult ne vor schimba automatizarea şi digitalizarea locurile de muncă în următorii ani este de văzut. Însă cu siguranţă asistăm deja la o piaţă în schimbare, în care alfabetizarea digitală este obligatorie pentru a rămâne relevant. Există studii serioase, aşa cum este Digital Challengers in CEE realizat de McKinsey, care arată că în România în jur de 50% din timpul de lucru este alocat unor sarcini care ar putea fi automatizate. Aşadar, vorbim şi despre dorinţa de a eficientiza şi uşura anumite sarcini. Pe de altă parte, cred că odată cu intensificarea colaborării între oameni şi roboţi vor apărea şi joburi noi pentru oameni. Atât în zona de management al automatizării, cât şi pe partea de etică şi guvernanţă corporativă, ca să dau doar câteva exemple.

La noi în ţară, Facultatea de Matematică şi Informatică a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca a lansat deja un program de masterat numit Data Science for Industry and Society, care pregăteşte studenţii pentru joburi ale viitorului, oferindu-le posibilitatea obţinerii de certificări tehnice foarte căutate pe piaţa muncii din viitor, cu denumiri care sună futuristic, precum Visual Business Analytics, Statistical Business Analyst, SAS Programming Specialist, Machine Learning Specialist sau Nature Language Processing and Computer Vision.

Aşadar, cred că e important ca oamenii să menţină un echilibru şi să conştientizeze atât beneficiile, cât şi riscurile unui astfel de viitor în care roboţii vor face parte din activităţile noastre zilnice. Ţine de noi să fim pregătiţi şi să acţionăm în orice scenariu posibil de dezvoltare pentru viitor.

Reporter: Care credeţi că sunt principalele două-trei trenduri ce se manifestă în prezent în companii, indiferent de industrie, la nivel global?

Diana Stafie: Cu siguranţă digitalizarea este prezentă, munca hibridă şi economia colaborativă, accentul pe starea de bine a angajaţilor şi creşterea interesului pentru practicile ESG (Environment, Social & Governance).

Reporter: Sunteţi fondatorul Future Station, agenţie de consultanţă şi foresight pentru companii. Care sunt principalele solicitări pe care le aveţi de la clienţi sau altfel spus, care sunt principalele lucruri pe care aceştia vor să le ştie?

Diana Stafie: Dezvoltarea unei gândiri pe termen lung şi în alternative şi identificarea oportunităţilor aferente este principala nevoie pe care o acoperim. De asemenea, organizaţiile sunt interesate de tendinţele ce pot avea impact asupra domeniului lor şi mulţi doresc o abordare experienţială, nu doar să cercetăm şi să ascultăm, dar să şi vedem – şi astfel organizăm împreună vizite şi discuţii cu organizaţii ce inovează într-un anumit domeniu şi care pot reprezenta o mare sursă de învăţare şi inspiraţie. Şi din ce în ce mai mult, în ultimii doi ani de fapt, observăm dorinţa organizaţiilor de a se poziţiona ca un inovator, trendsetter în piaţa sau industria sa şi cu aceştia lansăm diferite white-papers/rapoarte în care ei aleg să împărtăşească din tendinţele pe care le consideră relevante, inovaţiile la care se uită. Scopul unei astfel de iniţiative este şi de a contribui la ridicarea nivelului de know-how şi performanţă a întregii industrii, dar şi de poziţionare ca un thought leader.

Reporter: Mulţumesc!

www.bursa.ro