de Dorel Șandor

Zi de zi, România apare tot mai clar, ca o țară a nimănui. Agenda publică, adică ceea ce este cu adevărat necesar, urgent și abordabil, este marcată de evoluții contradictorii, păguboase. Se adâncește decalajul între aglomerarea sfidărilor și capacitatea efectivă de percepție, interpretare și asumare. Asumare legitimă, responsabilă și eficientă. Vorbe mari?! Păi de ce i-am considera „mari”, pe șefii României?! („Care este…”).
Declinul evident la nivelul discordantei între dinamica reală (contradictorie și toxică) și functionarea instituțională efectivă, atinge praguri critice de neimaginat chiar și pentru o țară campioană în aberații, în epoca de grație a eliberării de comunismul provincial.
Romanii par prizonieri resemnați ai unei rutine păguboase, aparent spectaculoase dar sterile. Confruntarea politică neîntreruptă la vârf, traseismul tot mai energic de oriunde către nicăieri, știri halucinante pe „model DNA”, pun în paranteză roluri constituționale cheie, tentante și înșfăcate de personaje cu pretenții la mai sus și la mai mare. Pretenții jalnice! Jalnice pentru țară.
O rutină națională, profund inradacinata, însușită și practicată fără pauze.
Pentru a pune capac la toate, 2014, este și un sezon electoral numai bun pentru panarame. „Europarlamentarele” au fost doar încălzirea. Încălzirea pentru marele spectacol, promițător de ambitii personale, combinatii dubioase si improvizatii ruinatoare.
Imaginați-vă un teatru prăpădit într-un orășel uitat de lume, o clădire cu igrasie și scaune scârțâitoare, ocupat de mâncători de floricele și cu telefoane mobile uitate deschise. In prag de stagiune, ambiționați subit să pună în scenă un „Shakespeare”. Doar că, în pană de actori, (emigrați sau pensionați) scot la bătaie ceilalți salariați. Un director adjunct, șomer al fostului liceu, administratorul, în prag de pensionare, un contabil part-time, cateva femei de serviciu, și desigur, Sufleorul. 
Vom avea un show pe măsură…
În România 2014 batem un record la „candidați potențiali”- cam 15, cât o echipă de rugby, numai bună de tăvăleală. Cam la asta se reduce azi, „clasa politică” disponibilă să producă, să propună și să susțină noul șef al statului. Nou! Ce înseamnă „nou” la români în 2014?!!! Ce mai inseamna „Sef al statului” ?!!
Există desigur si câteva capcane preferate de jucătorii politici. Sunt chiar cele câteva criterii hotărâtoare (în culise) pentru desemnarea efectivă, finalizată cu acte la notar a „candidatului oficial” ca sursă de legitimare finală si mai ales ca garanție (a susținătorilor) de acces la posibile beneficii în eventualitatea victoriei.
Prima capcană: finalizarea jocurilor la vârf între găștile de partid cu acoperire în teritoriu. Pretențiile și tupeul nu au neapărat legătură cu acoperirea efectivă la influențarea alegătorilor potențiali, cu sau fără pungi, prezențe tip Bollywood cu figuri de la București.
A doua: încropirea unor aranjamente interpartinice pentru asigurarea unei agitații extinse în teritoriu și la ziariști trimiși să scoată știri de senzație intr-o o seară fără fotbal. Pentru o lună, prin octombrie 2014, aceasta se va numi „campanie electorală”…
Ca o viclenie obosită vor fi invocate cercetări de teren razlete, sumare și eventual ușor ajustate, numite sondaje de opinie. „Prezidențialele” din acest an tind să devină și un jalnic cântec de lebădă pentru cercetărera opiniei publice în România , pe punctul de a fi trasformata intr-o simpla carte de joc la masa unor pocheristi de cartier.
Rămâne deschisă totodată o listă de incertitudini. Incertitudinea este mama politicii. Sursă și soluție, draga de ea! Dacă n-ar fi ‚ cine ar mai avea nevoie de politicieni?!!
Ca să revenim la zi. De unde aceasta stare de fapt inainte unui test major nu doar pentru mediul politic dar poate, chiar in mai mare masura , pentru Romania in ansamblul?
Oare ii pasa cuiva ?!! Ne pasa oare cat de pustiu a devenit de fapt mediul politic romanesc, pentru că aproape nimeni nu dispune de trei aspecte esențiale: autoritate, capacitate, implicare?! 
Dimpotriva, abunda nu putine ocazii de eșec, vulnerabilități care generează evoluții haotice. Evoluțiile haotice sunt coșmarul campaniilor electorale… Si acestea nu vor lipsi, chiar vor domina intervalul. Inflatia de indisciplinați, candidați autodeclarați, surescitați din mediu dependent sau doar închipuiți. Dezvăluiri de ultimă oră, referitoare la cariere postcomuniste, inclusiv antecedente interesante in alte domenii cheie. Cutremure în plan economic la nivel local, regional, național și desigur, comunitar (UE) într-o perioadă globală obosită de esecuri si amanari, așteaptă la ușă. Dinamica regională (cf. Ucraina) stă să facă „poc”! Surprize de la Bruxelles și nu în ultimul rând, Steaua Polară a României, Fondul Monetar Internațional completează sau subordonează sever mica babilonie dâmbovițeană…
Și atunci, care ar fi miza prezidențialelor din noiembrie 2014?!
Va fi consacrat pe termen nedefinit modelul politicianului-surogat ambiguu (până la dubios), instabil, ignorant și indiferent în raport cu agenda reală, cu neliniștile, cu necazrurile banale ale celor mulți?!
Va fi Cotroceniul, un simplu loc de parcare pentru tipii ambițioși, incomozi și nefolositori în vederea simplificării mecanismelor decizionale la nivel macro? Desigur, între găști și clientelele lor.
Va conta în mod hotărâtor influența ocultă a unor grupuri de interese știute și neștiute, împământenite sau îndepărtate?
S.A. (și altele…)
Dincolo de toate aceste gunoaie, servite țării, unei populații dependente, dirijate masiv și ieftin către ținte profund străine interesului național, nevoilor și speranțelor oamenilor simpli, mai avem capacitatea, intenția și resursele de a imagina și alege LIDERUL NECESAR? ! Necesar pentru țară, pentru cetățenii acesteia, pentru prezentul și viitorul posibil, aproape sigur.
Care ar fi deci profilul deja dobandit, disponibil si asumat al unui cetatean roman cu notorietae, nepatat si determinat sa sustina cu adevarat rolul de Presedinte al Romaniei in mandatul urmator?
O temă care va trece probabil neobservată în dezbaterea publică actuală, pe cât de spectaculoasă (scandaloasă) pe atât de sterilă in derularea sa curenta.
Intră cineva dialog public?!