Dorel Şandor: Teme pentru acasă
de Dorel Şandor
Aşa cum suntem, cetăţeni şi jucători politici, intrăm cu arme şi bagaje în 2016 ca an electoral pe cele mai variate câmpuri, nivele şi moduri de operare din viaţa publică internă, curentă şi adesea haotică din România.
Oportunitate dar şi sfidare. Putem spune lucrurilor pe nume, putem cere, putem promite. Inevitabil, un bilanţ mai mult sau mai puţin sever, despre trecutul apropiat. Putem identifica lucid şi cu responsabilitate “agenda” necazurilor, dificultăţilor, eşecurilor. Putem recunoaşte, ne putem trezi faţă de nereguli, abuzuri, iniţiative toxice care au funcţionat, funcţionează şi ar putea continua spre paguba individuală şi colectivă. La nivel local, regional, pe ansamblu.
Ce se află de cealaltă parte a vitrinei, în “magazinul electoral”? O masă critică de ambiţii, raporturi contradictorii între jucători virtuali, vulnerabilităţi, eforturi de restart, chiar şi unele deschideri de neignorat. Se conturează chiar, deocamdată mai mult pe faţadă, constituirea fragmentară şi uşor marcată de efemer a unui “nou val”.
Fiind doar (sau “deja”) în februarie 2016, nu puţine semne de întrebare se aşază pe raft în “bucătăria electorală”.
O selecţie preliminară…
1. Dinamica internă.
Evoluţii cu expunere multiplă, contradictorii şi marcate de riscuri, în domenii-cheie ale vieţii economice şi sociale vor genera un context incontrolabile pentru jocul electoral.
– Care vor fi “Temele Sensibile Dominante” ce ar putea centra campania, oferta şi char selecţia candidaţilor? Derivate din trecutul apropiat, un prezent efemer şi confuz, superficial definit sau către un viitor în ceaţă. Acest pachet tematic ar putea fi diluat, cum se întimplă adesea în contexte fluide, prin “teme surogat”, lipsite de conţinut, împrumutate de aiurea, abil împachetate cu aspecte de suprafaţă, “picante, scandaloase, stupefiante” în formulări, ca un sos rânced al consumerismului ieftin.
– Care va fi raportul între oferta electorală afişată şi iniţiative concrete, efective de susţinere în continuare a unor tendinţe semnificative în evoluţia structurală a mediului intern prin contrast cu dezvoltări haotice, derivate din disfuncţionalităţi, gafe politice, orientări extremiste, ipocrizie şi demagogie curentă?!
– În ce măsură stabilitatea guvernamentală va fi susţinută ca o condiţionare semnificativă a gestiunii proceselor electorale sau dimpotrivă, o instabilitate cronică, chiar “căderi” subite, se vor impune ca forme abile şi cinice de desprindere în învingători?
– Cît de lungă şi largă va fi lista temelor, cerinţelor, aşteptărilor amânate pe 2017 sub pretextul contextului electoral? Realitatea amânată…
– Teme, stări, situaţii reale sau inventate, derivate sau împrumutate din spaţiul global ar putea îmbrânci în plan secund efortul electroal intern şi o bună parte din implicarea publică şi instituţională. Cât de mult? Cum? Cu ce costuri?
2. Cadrul normativ şi practica electorală
-Care vor fi lacunele, ambiguităţile, carentele funcţionale ce vor marca în 2016 spaţiul de operare în plan electoral, cu impact funcţional direct, cu efecte asupra rezultatelor şi asupra credibilităţii acestora? Nivelul de mistificare, fraudă, deturnare ce ar putea fi atins.
– Care vor fi principalele tendinţe patologice la nivel de comportament individual şi colectiv care ar putea deforma în conţinut şi manifestare campaniile şi evenimentele electorale? Dacă se regăsesc suficient de clar definite în normele şi procedurile curente. Dacă nu…
– În ce măsură, pe plan internaţional, în cadrul UE, au apărut prevederi normative, proceduri şi formule de operare în domeniul electoral care ar putea fi integrate rapid în practica din România? Putem profita de experienţa recentă a altor ţări pentru a ne menţine pe val?
– Care este raportul între preocuparea pentru victorie, implicarea directă în competiţie şi toleranţă la ilegalităţi în plan electoral? În funcţie de orientarea ideologică, distribuţia spaţială, vârstă, educaţie ş.a.?
– În ce măsură eventuale încălcări grave ale cadrului normativ şi unelor practici săvârşite la “locale” vor fi rapid sancţionate şi prin măsuri clare şi eficiente vor fi prevenite, limitate pentru “parlamentare”.
3. Jucătorii politici
– Care va fi nivelul de “împrospătare” a clasei politice în rândurile candidaţilor, al ofertei programatice şi, în mod direct, în prestaţia de campanie? Experienţă personală, performanţă în domenii-cheie, integritate, civism, credinţă, patriotism, sacrificiu, curaj… Sau poate doar penali, pre-penali şi prepeliţe…
– Colecţia de scandaluri, dezvăluiri, condamnări ce ar marca eşaloane reprezentative ale mediului politic şi instituţional la nivel central şi local ce ar însoţi campania, ar parazita cu efect direct competiţia electorală în 2016?
– Ce pondere va avea o “ofertă negativă” derivată din critică, negarea, excluderea adversarilor, exploatând stări critice, eşecuri, dezvăluiri compromiţătoare în raport cu “oferta pozitivă”, referitoare la alternative credibile pe politici, proiecte, programe de dezvoltare?
– În ce măsură, acolo şi unde vor apărea, vor intra în joc “candidaţii independenţi” sau reprezentanţi ai unor partide nou-venite pe scena politică, vor fi vizibili, convingători şi adoptaţi de un electorat puternic confuzat?! Măsura în care oferta, prezenţa efectivă şi capaictatea competiţională în raport cu jucătorii standard (PSD, PNL, UDMR…) va avea ecou si sustinere. Sau vor rămâne doar prafu’ de pe tobă.
– Ca un fost primar de succes, într-un oraş de top al României, preşedintelui Johannis îi va reveni un rol şi o prezenţă deosebită în contextele electorale din 2016. Vor urma alte evoluţii şi poziţionări contradictorii care ar putea transform instituţia prezidenţială într-o sursă de confuzie, frustare şi absenteism?
4. Electoratul
– Care sunt şi vor avea “greutate” principalele aşteptări, temeri, dependenţe, iluzii ale românilor azi şi cu ce influenţă diferenţiată pe grupuri, zone vor opera asupra participării la campanie, la vot, la acceptarea de complicităţi ieftine?
– Cât va conta “povara trecutului” în percepţia, asocierea şi suportul public solicitat prin campaniile electorale la o populaţie aflată de 25 de ani de “libertate, piaţă liberă şi democraţie”? Un viitor neclar şi contradictoriu ar putea “concura” subit, dar mai curând ca o sursă de inerţie, indiferenţă…
– Care vor fi grupurile active, viabile, în plan social, în teritoriu, care ar putea iniţia şi chiar impune tendinţe noi pe piaţa electroală în 2016? La nivel de cerinţe, frustrări, iniţiative curajoase. O piaţă fragilă, fragmentată, marcată de răbufniri şi treziri efemere.
– Care va fi ponderea şi distribuţia absenteismului ca expresie a inerţiei, indiferenţei, dezamăgirilor individuale şi colective? Cum se va distribui pe zone, vârste, ocupaţii, orientare ideologică, religie…
– La care dintre sursele şi modalităţile de influenţare, contaminare colectivă şi mobilizare va fi electoratul românesc receptiv, sensibil, mai uşor de înrolat şi mai ales de conservat?! Singura noutate, facebook-ul, rămâne în limitele unei subculturi fără un impact semnificativ asupra majorităţii tăcute. Va trece pragul?!
5. Îndependenţi cu influenţă şi resurse
– În ce măsură mediul antreprenorial, ca implicare directă şi ca suport în campanie, va fi prezent, dincolo de abordări clientelare, impunându-se la nivelul agendei sau chiar direct, prin candidaturi de referinţă la nivel local sau parlamentar? Capcana influenţei de culise, efectul răvăşitor al corupţiei, a pus în plan secund tocmai potenţialul de implicare al unui grup-ţintă reprezentativ pentru economia de piaţă, competitivitate, modernizare.
– Mediul cultural şi academic va rămâne în aceeaşi poziţionare periferică, rumegătoare, adesea doar acidă, sau va genera un nou orizont, viziune, mesaj, atitudine menite să împrospăteze climatul public, reperele morale şi doctrinare, prezenţa publică de prestigiu? Un examen sever.
– Exponenţi instituţionali ai societăţii civile, ONG-urile au urmat un declin discret în ultimul deceniu, o sumă de “veterani” onorabili marginalizaţi, cu o influenţă modestă asupra mediului instituţional şi un ecou sumar în spaţii vaste ale vieţii sociale. Mişcarea sindicală – pe cale de dispariţie. Vom avea aici un nou absent de marcă?
– Un inevitabil semn de întrebare persistă asupra bisericilor. Credinţă, coeziune, integritate, valori şi depasind stări tot mai sumare în viaţa curentă din România, în viaţa publică, ar avea prin prezenţa cultelor principala şansă. De unde atâta reţinere?
– Media din România se află la un moment de răspântie. Marcată adânc de consumerismul vulgar, eşuând în senzaţionalism ieftin sau printr-o poziţionare politicianistă jalnică îşi anulează permanent funcţia primară, fundamentală, de neînlocuit. Informaţia publică! Promptă, corectă, independentă. Ar putea deveni 2016 un moment de restart? Cu cine, cu ce motivaţie, cu ce ecou?
6. Mediul extern
– A devenit clar pentru toată lumea că evoluţiile la nivel regional, european şi global, în 2016, vor fi marcate de tendinţe contradictorii, convulsive, succesive de stări critice, cu nu puţine ieşiri spre haos.
– Cât de expusă va fi România la contaminare, în ce domenii şi la ce nivele ar putea apărea sau s-ar putea amplifica, combinaţii, interferenţe şi chiar intruziuni cu efect direct asupra stărilor şi reacţiilor interne? Cum se vor mixa toate acestea cu judecata comună în raport cu procesele electorale interne? La nivel de climat, performanţă instituţională, siguranţă naţională, acces la spaţiul extern!
– În ce măsură, experienţa externă a românilor care muncesc în străinătate va genera implicaţii, costuri şi reacţii ce ar putea fi convertite la nivel de opţiune electorală? Votul prin corespondenţă va asigura o “prezenţă” inedită, poate volatilă, poate subit acută.
– Ce pondere va avea “tema Basarabiei”, evoluţiile din Republica Moldova, asupra tematicii electorale şi cu ce pondere va influenţa prezenţa la vot, inclusiv a moldovenilor cu dublă cetăţenie? Cum rămâne cu tema sau teama de unire?
– Cum va influenţa “tema maghiară” cursa electorală, la ce nivel şi prin ce mijloace, Ungaria ca stat vecin şi membru UE va fi prezentă şi influentă asupra climatului electoral din România în 2016?
– Peste toatea astea, cum va arăta în MCV-ul următor, (oare ultimul?) în ceea ce priveşte acurateţea şi relevanţa testelor electorale şi în ce măsură acestea ar putea constitui un argument în plus pentru trecerea “pragului Schengen”?!
7. Gestiunea alegerilor
“Neutru şi eficient” aşa ar suna lozinca managerială a Guvernului Cioloş, pentru domeniul electoral. Un brand uşor de elaborat, asumat dar nu usor de practicat. Mai ales pentru evitarea capcanelor, a jocurilor politice păguboase.
– Cât de independent se va dovedi “Guvernul tehnocrat” în raport cu jucătorii politici în gestiunea spaţiului public şi a intervalelor electorale? La care niveluri? Pe regiuni? În ce circumstanţe? Vor fi breşe?
– Cum vor face faţă reprezentanţii executivului vicleniilor de rutină politicianiste în a trişa, a recurge la fraudă în actul electoral? Vor fi substanţial sprijiniţi şi prompt prin supraveghere legală şi evaluare rapidă de “organe”?
– Vital. Asigurarea informării publice ample, accesibile, directe. La oraşe şi sate. Rămâne o dimensiune-cheie, de neînlocuit a procesului electoral. Nimic nu poate înlocui TVR! Mai avem TVR?! Cine îşi asumă, în actuala guvernare tehnocrată, restaurarea TVR?
– Vor exista “transferuri” de ultimă oră dinspre echipa guvernamentală, “tehnocrată”, către listele electorale de partid? Va livra Guvernul Cioloş candidaţi de prestigiu şi influenţă pentru “parlamentare”?
– Cum va “tăcea” preşedintele Johannis în spaţiul electoral din 2016? Sau, de ce nu, cum se va exprima direct, la obiect, pe lista de subiecte sensibile, referitoare la funcţionarea democraţiei în România în anul electoral? Să fie oare ultima şansă?…
8. Impactul post-electoral
– Car ar putea fi configuraţia clasamentelor postelectorale, la nivel local şi parlamentar, precum şi a raportului învingători / învinşi pentru repoziţionări, combinaţii, instalari la nivel de putere locală şi reprezentare? Retrageri, nou-veniţi, victime şi eroi…, consolidare sau dimpotrivă, fragmentare, declin, chiar faliment.
– În acest context, în ce măsură, cele două competiţii vor genera surse de stabilitate, împrospătare, sau dimpotrivă, vor conduce la instalarea pe termen mediu a unei stări generale de dezordine şi declin?
– Mai are societatea românească, de la lideri la cetăţeni şi comunităţi, cu toată maşinăria şi faţada afişate, o “capacitate electorală” menită să asigure reprezentarea, gestiunea treburilor publice şi deschiderea spre noul interval?
– Ne-am putea confrunta oare, după cele două teste electorale, cu reluarea acută a neputinţei colective, abandonului şi împăcarea cu un declin ce pare de neoprit?
– Cum se împart responsabilităţile?!!
Iată câte ceva din tacâmurile şi vesela bucătăriei electorale.
Să gătiţi cu gust!
Poftă bună, cetăţeni!
adevarul.ro
Ultima ora:
ObservatorMarco Badea: S-a lansat raportul „Starea Climei – România 2024”
PoliticKlaus Iohannis, de Ziua Națională a Victimelor Holocaustului: Generațiile de astăzi trebuie să stopeze discursul instigator de ură care capătă din nou amploare
EconomieRăzvan Nicolescu: Aş propune un parteneriat pentru viitor companiei E.ON, ca să nu plece din România
ExternRufin Zamfir: Ieri am marcat un an de la atacurile barbare ale Hamas asupra populației israeliene
SocialNicoleta Munteanu: Ora practică de antreprenoriat Kids in Business a început la Mark Twain International School Bucharest -şcoala primară cu productia de Slime-lipicios de distractiv!
EvenimenteAndrei Dudoiu: One of the most exciting startup competitions in Europe – the How To Web Spotlight Competition!
EditorialAlexandru Grumaz: Si vis pacem, para bellum!
CulturaLorena Stoian: Comisia Europeană oferă tinerilor 35.500 de permise de călătorie gratuite prin DiscoverEU!
Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe