OraNoua.ro
Publicat în 1 mai 2013, 09:44 / 196 elite & idei

Doru Lionăchescu: ASF – ştirbă fără supravegherea bancară

Doru Lionăchescu: ASF – ştirbă fără supravegherea bancară

de Doru Lionăchescu

Dezbaterea publică legată de crearea şi popularea Autorităţii de Supraveghere Financiară s-a cantonat pe doar două paliere: necesitatea apariţiei noii structuri de reglementare şi calitatea profesională mediocră a majorităţii celor aleşi să o conducă. Lipseşte în mod surprinzător aspectul principial care mie mi se pare, de departe, cel mai important: de ce supravegherea bancară nu face parte din nou constituita entitate?

Pe lângă faptul ca n-a fost dezbătută public, neincluderea activităţii de supraveghere bancară în atribuţiile ASF este ilogică, neeconomică şi detrimentală pentru eficienţa viitoarei structuri. Prin însăşi titulatura sa, ASF ar trebui să poarte răspunderea reglementării şi controlului integrat al întregii pieţe financiare, piaţa din care fac parte – în toată lumea civilizată – şi băncile. Cu precadere în România, prin compararea volumelor, se poate spune că piaţa financiară se identifică în mare măsură cu piaţa bancară. Ce sens are atunci încercarea de a simplifica şi uniformiza reglementarea pieţei financiare câtă vreme cea mai mare componentă a pieţei este lăsată în afara ariei de supraveghere a ASF? E vorba aici de ignoranţă sau, ca de atâtea alte ori, şi în acest caz nu suntem capabili să construim instituţional pe bază de principii, ci exclusiv în funcţie de oameni?

Indiscutabil crearea unui organism unic de reglementare a pieţei financiare este o iniţiativă laudabilă, chair dacă eficacitatea sa nu e garantată. Orice măsură care duce în principiu la diminuarea birocraţiei, la micşorarea costurilor de tranzacţionare, la reducerea personalului inutil şi la o supraveghere integrată mai eficientă nu poate face decât bine unei pieţe financiare muribunde, aşa cum are astăzi România. Ironic, această măsură a fost neglijată de aşa-zisele guverne de dreapta şi e pusă în operă de o guvernare social-democrată. E de neînţeles însă de ce actuala coaliţie politică ratează oportunitatea integrării complete a structurilor de reglementare financiară omiţând să aducă şi supravegherea bancară de la BNR acolo unde acum îi este locul, la ASF.

Sunt nenumărate argumentele pentru care supravegherea bancară ar trebui să se facă tot în structura ASF, pornind de la logica elementară care a stat la baza ideii înseşi de reglementare integrată şi exhaustivă a pieţei financiare. Cât de ridicole ar fi un CNA care ar supraveghea doar radiourile care emit pe unde scurte sau, la rigoare, un BNR care ar reglementa doar băncile cu sigla galbenă? Şi cu toate acestea majoritatea politică a acceptat decuparea din atribuţiile autorităţii financiare „unice“ a unui segment consistent de piaţă, punând sub semnul întrebării din start funcţionarea eficientă a noii entităţi. În sprijinul aducerii supravegherii bancare în curtea ASF vin apoi argumentele legate de reducerea costurilor, a schemelor de personal prea umflate, a rapidităţii, integrităţii şi eficienţei fluxului de informaţii, mai ales în momente critice. De oriunde am apuca-o, decizia politică a păstrării supravegherii bancare în afara ASF nu are justificare nici logică, nici economică – nu pot de aceea suspecta decât negocieri de culise, fiefuri personale intangibile, comodităţi manageriale ori putere de lobby fără argumente obiective.

Mai este însă un aspect al deciziei, cel mai îngrijorător: menţinerea supravegherii bancare în cadrul BNR, în condiţiile în care s-a creat o autoritate integrată independentă, perpetuează un conflict de interese vădit, de care România avea şansa să scape acum: cât timp autoritatea monetară – cea care decide costul creditului – este în aceeaşi barcă cu autoritatea de supraveghere bancară, niciuna dintre părţi nu poate acţiona independent, căci decidentul de politici va fi tentat să relaxeze sau nu monetar în funcţie de starea de sănătate a sistemului bancar – de care tot el răspunde! – nu în funcţie de interesul public ori de mersul economiei reale. Mai simplu spus, banca centrală nu va reduce de exemplu dobânda dacă prin această mişcare va afecta bilanţurile băncilor, chiar dacă economic ar trebui să o reducă drastic. Conflictul de interese este flagrant şi a fost documentat pe larg în nenumărate situaţii istorice. Şi din această cauză, atunci când au avut ocazia alte ţări au scos supravegherea bancară de sub tutela autorităţii monetare, creându-le astfel ambelor structuri premisele independenţei de judecată şi de acţiune.
România a ratat deocamdată şansa creării unei structuri de reglementare suple, integrate şi complete în domeniul financiar. Poate reuşim la următoarea încercare.

Doru Lionăchescu este preşedintele Capital Partners

Ultima ora:

ObservatorVictor Vevera: Premiu pentru cercetarea științifică de elită

PoliticKelemen Hunor: Acest guvern rămâne şi va face treabă până în 2024. UDMR nu va vota nicio moţiune de cenzură

EconomieCristian Grosu: Săptămâna care modelează Europa și România ei

ExternAntonia Colibasanu: What the EU’s Green Deal Means for Europe and Russia

SocialAdrian Hatos, la dezbaterea despre meditații organizată de Societatea Academică din România

EvenimenteVictor Vevera: Premiu pentru cercetarea științifică de elită

CulturaCristina Popescu: Pictorul Dimitrie Știubei, un pictor de …marcă

EditorialTeodor Baconschi: D-ale pandemiei. Un final cu repetiție



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe