Doru Lionăchescu, preşedinte Capital Partners

Forbes: În 24 de ani de capitalism, România a avut planuri în domeniul economic pe care le-a dus până la capăt? Puteți să nominalizați un astfel de plan în diferite ramuri ale economiei sau în mediul de afaceri?

Doru Lionăchescu: În mod evident, România a avut în toți acești ani planuri sectoriale derivate în mare parte din traiectoria europeană pe care țara a adoptat-o încă de la începutul anilor ’90; de exemplu, planurile de armonizare legislativă și fiscala cu UE, planurile BNR legate de liberalizarea contului de capital, denominare, țintirea inflatiei, etc.

Dacă întrebarea bate către existența vreunui „master plan” al dezvoltării țării, nu cred că am avut, că avem sau că vom avea prea curând așa ceva. Nici nu știu, de altfel, dacă e rezonabil să ne așteptăm la asta, în măsura în care înțelegem cu realism atât slăbiciunile specifice democrațiilor liberale, cât și imaturitatea societății românești pe ansamblu.

Să fim serioși: câte mari democrații occidentale operează pe baza unui master plan de dezvoltare, pe care să-l respecte toate partidele care alternează la putere? Eu nu știu niciuna!

Planurile stricte sunt mai degrabă caracteristice regimurilor autoritare și este firesc să fie așa: după cum o companie nu e o democrație și atunci poate fi condusă pe baza de business plan-uri, tot la fel formele de organizare socială parțial democratice oferă pârghiile adoptării și implementării unor planuri de dezvoltarea multianuale și atotcuprinzătoare.

Democrația este prin natura ei mai zgomotoasă, mai lentă, mai orientată către soluționarea problemelor imediate, în dauna viziunii și a perspectivei îndelungate; democrația rejectează consensul, promovează dezbaterea oricărui plan și operează în baza mandatului dat de majoritate, nu poate impune prioritățile și soluțiile venite din partea elitelor.

Eu, unul, nu resimt lipsa unui așa-zis master plan al României, înțelegând că un asemenea proiect nu poate veni decât la pachet cu o formă de organizare socială inacceptabilă astăzi în Occident.

Forbes: Credeți că România este în prezent o țară cu strategii economice, cu planuri, cu viziuni clare asupra mediului economic și de afaceri?

Doru Lionăchescu: Nu. România este condusă ad-hoc, improvizat și imprevizibil. Motivul principal îl reprezintă, desigur, calitatea mediocră a liderilor noștri politici și neșansa noastră de a fi contemporani și cu cea mai slabă generație de politicieni atât în Europa, cât și în SUA.

Mai există însă o cauză: datorită faptului că administrația publică românescă nu este nici pe departe o meritocrație, nu are convingeri, nu are valori și, de multe ori, nu are nici măcar cei șapte ani de-acasă, aceasta instrumentează actul politic al guvernării exclusiv din perspectiva propriei supraviețuiri la putere: alocă resurse doar păturii sociale care aduce voturi, le spune oamenilor doar ce vor să audă, îndatorează țara în contul generațiilor viitoare doar pentru a cumpăra azi pacea socială.

Acestea fiind regulile jocului, antreprenorii, managerii și oamenii de afaceri nu au nicio șansă să intre cu adevărat pe radarul politicienilor noștri și ar face bine să nici nu-și mai facă asemenea iluzii.

Forbes: În opinia dvs., care ar fi planurile în domeniul economic și de afaceri ce ar trebuie urmate în România?

Doru Lionăchescu: Românii trebuie să-și clarifice măcar acum, după un sfert de veac, dacă vor cu adevărat capitalism în România. Dar nu capitalismul „cu față umană” și toate formele hibride de democrație „originală” pe care le tot exersăm dupa ’89.

Capitalismul real, cu excesele sale, cu inegalitățile inerente, cu privatizarea cvasi-generală, cu sudoarea și cu sacrificiile pe care le cere, cu reducerea drastică a aparatului de stat, cu fiscalizarea păturii țărănești, cu scumpirea serviciilor publice pentru a putea ieși din amăgirea gratuităților inexistente, ș.a.m.d. Dar și capitalismul ca singura soluție validată istoric de ajungere la prosperitate pe scară largă, de scoatere a României din sărăcia și promiscuitatea istorică în care se complace.

De acceptarea capitalismului depind apoi planurile tactice în toate domeniile economice. Presupunând că acest lucru se va întâmpla, cred că România ar trebui să adopte rapid, cu larg sprijin parlamentar, un program cuprinzător de privatizare, în toate sectoarele, derulat profesionist, pe un orizont de trei-cinci ani.

Acest program trebuie acompaniat de măsuri ample de stimulare a competiției, de încurajare a investitorilor de orice tip și de întărirea rolului de reglementator al statului, simultan cu reducerea semnificativă a dimensiunilor administrației publice, inclusiv prin reorganizare teritorială drastică.

Forbes: Poate o țară să se dezvolte fără planuri?

Doru Lionăchescu: Da, însă probabil că nu-și poate atinge potențialul de dezvoltare, așa cum există și nenumărate firme care prosperă, deși sunt conduse doar intuitiv.

Sursa: http://www.forbes.ro