Nu am o părere definitivă despre cotele de gen în politică, mi se pare complicat să tragi concluzii dintr-acelea tari și fără nuanțe. Dar până mă lămuresc eu aș zice așa:

• ne place unde suntem acum apropo de reprezentativitatea aleșilor noștri?
• am ajuns aici cu sau fără cote?
• dacă nu ne place, hai să încercăm și altă soluție, nu?
• dacă ne place, nu schimbăm.
  Pentru mine, răspunsurile sunt clare. Și nu, nu îmi dau seama dacă de teama de Viorici ar trebui să suportăm tot felul de Dorei.
  Ca să nu mai spun că strict la nivel uman sunt foarte intrigată de cei care văzând că nu merge un status quo nu doar că nu sunt dispuși să încerce altceva măcar din curiozitate intelectuală (serios, cât mai rău poate fi?!), dar mai și găsesc de cuviință să prevadă un soi de Armagedon feminist. Zău dacă nu fix atitudinile acestea extreme generează blocaj în călâu coclitor + și mai multă polarizare.
  Altfel, și mie mi-a sărit un pic țandăra la o critică privind un eveniment moderat ieri apropo de (in)egalitate de gen (eram 1 moderatoare + 5 paneliști bărbați). Nu de alta, dar mi-a trecut prin cap „ce, eu nu sunt suficientă?” sau „nu cred că suntem vreunul misogin pe aici, mai ales că eram 2 femei la selecție invitați”. Dar adevărul e că acea critică mă va face să mă gândesc de două ori data viitoare și să fiu mai atentă. Nu știu dacă mi-ar schimba lista invitaților, dar rău nu are cum să îmi facă să mă gândesc mai bine și cu mai multă atenție și la reprezentarea de gen.