România nu va deveni o democrație matură și veritabilă până la capăt atâta vreme cât serviciile de informații nu vor fi sub un real control civil.

Din păcate, în aceste momente, România devine din ce în ce mai mult un stat militarizat, iar proiectele de legi privind securitatea națională ar trebui să ne dea fiori pe șira spinării. De ce?

– În primul rând pentru că a fost nevoie de presă și de surse pentru ca societatea să afle de niște proiecte cu impact major și cu ecouri de tristă amintire (felicitări, G4 Media, dacă nu erau atenționările lor, nu știu când aflam). Ascunzișul acesta în sine nu ne face deloc bine, nu face decât să pună și mai multă neîncredere în proces, conținut și scop.

– Nu ar trebui să ne încălzească deloc faptul că Guvernul doar le va decide în coaliție, le va aproba și le va trimite în Parlament. Cu tot respectul pentru instituția Parlamentului, în anii ce au trecut au arătat că nu sunt încă în punctul în care pot exercita un real control civil asupra serviciilor. Când au încercat asta, a fost doar la nivel de discurs, din punctul meu de vedere niciun partid parlamentar nu a îndrăznit să deranjeze prea mult.

– Să faci asta și așa când e război arată doar că războiul va fi folosit ca pretext. Iar, din păcate, ai noștri nu înțeleg că războiul nu ar trebui să fie doar moment de băgat sub pat și încercat să faci minimul sperând că nu vei păți ceva. Războiul e și moment de transformări, poate duce la îngroparea definitivă a unor demoni în interiorul țării, poate crea și solidaritate, poate duce la o gândire mai bună apropo de valorile pe care vrem să reconstruim.

M-am și plictisit de câte ori ni se spune (și din câte direcții neașteptate) că ia uite ce deștepți au fost conducătorii noștri, cum s-au gândit ei bine de tot să pună un militar la cârma țării, uite cum știau că se pregătește războiul, hai că totuși nu e așa de rău, hai să nu fim naivi, evident că în război ne trebuie securitate și lasă că oricum nu putem să spunem tot, lasă că știm noi mai bine, nu e așa că nu e pentru muritori, aveți în credere în noi, e război.

Tocmai pentru că e război. Poate ar trebui să ne amintim acum când se fac 100 de zile de când a izbucnit războiul, că niște oameni, nu departe de noi, sunt dispuși să moară ca să apere niște valori democratice și că își doresc lucruri pe care noi le luăm de bune. Și de asta e absolut înfricoșătoare perspectiva instrumentalizării acestui moment într-o direcție care e total opusul valorilor pentru care unii se luptă.

România are nevoie de mai multă democrație, nu de mai mult „să trăiți!”. România are nevoie de mai multă transparență, nu de mai mult „ssshhh, să nu se/te/ne audă!”. Și sper să nu ne trezim că unii profită de oboseala noastră pentru a face o țară mai aproape de chipul și asemănarea autocrațiilor care își arată acum toată hidoșenia unei societăți militarizate, secretizate și anesteziate.