Ne-a părăsit Romulus Cristea și, din păcate, în urma măsurilor de distanțare socială luate pentru a împiedica răspândirea virusului Sars-CoV 2, nu va putea fi condus pe ultimul drum de cei care l-au cunoscut și l-au prețuit.

Statisticile spun că jurnalismul este una dintre profesiile cu mortalitate ridicată. Jurnaliștii mor repede, jurnaliștii mor tineri, fie în teatre de război, fie din cauza bolilor cardio-vasculare induse de o viață mereu în prima linie. Iar Romulus Cristea a fost un jurnalist de primă linie.

L-am cunoscut în Piața Universității, tânăr și impetuos membru al Ligii Studenților din România și, apoi, ca ziarist al României libere, cotidianul care a sprijinit, încă de la început, idealurile de libertate și democrație reunite la kilometrul zero al luptei anticomuniste. De-a lungul anilor, am prețuit eforturile lui pentru a păstra vii aceste idealuri și recunoașterea meritelor celor care, ca și el, și-au riscat viața pentru ele: la Baricada de la Inter, în 21 decembrie 1989, și în Piața Universității, în zilele de 13-15 iunie 1990, după mitingul-maraton de 53 de zile, căruia i-a pus capăt intervenția brutală a forțelor de ordine și a minerilor.  

Pe 22 aprilie 2020, ziua în care s-au împlinit 30 de ani de la debutul Fenomenului Piața Universității, primul meu gând s-a îndreptat spre cei care au participat la acea renaştere spirituală a societăţii și nu mai sunt printre noi. Am considerat că avem datoria să-i păstrăm în memoria noastră şi să le aducem un pios omagiu în Săptămâna Luminată. Nu m-aș fi gândit atunci că Romulus Cristea li se va alătura atât de repede, că inima sa mare va ceda fulgerător.

Rămas bun, Romulus Cristea!

Cărțile tale vor duce mai departe, pentru generațiile viitoare, povestea ta și lupta noastră pentru libertate și democrație.

Emil Constantinescu