Am avut sansa de a conduce doua banci in drumul catre privatizare: Banca Agricola, care a fost preluata de Raiffeisen Austria, si CEC, a carei privatizare a fost anulata in final. In ambele cazuri, rolul meu a fost sa realizez o asanare financiara si o restructurare, pentru a facilita privatizarea lor.
In ambele cazuri am primit telefoane, mesaje sau chiar scrisori oficiale al caror continut ar putea fi rezumat astfel: “Sunt de la partidul x, in judetul y, iar partidului nostru i-a fost repartizata conducerea sucursalei judetene a Bancii Agricole (sau CEC, dupa caz). Pentru aceasta noi am desemnat pe dl/dna z.” Nici macar una din nominalizari nu era a vreunui profesionist in domeniu. Imi aduc aminte, parca, de un caz in care era un sef de birou in sucursala respectiva – biroul administrativ! Adica, stia sa cumpere pixuri si consumabile pentru imprimante!
Nu am dat nici o singura data curs acestor solicitari. Cel mult, daca era o scrisoare oficiala a partidului respectiv, declinam politicos solicitarea. Am avut un caz in care un director de sucursala, la post, era sustinut de un politician de varf. Din pacate, persoana in cauza era slaba profesional, sucursala pe care o conducea avea rezultate nemultumitoare, asa ca am destituit-o, in pofida telefonului pe care l-am primit de la politicianul in cauza.
Asa am inteles eu sa imi fac treaba: cu profesionisti, cu criterii de performanta transparente pentru fiecare sucursala judeteana in parte, ignorand total eventualele solicitari ale unor politicieni. Am dus pana la finalizarea privatizarii Banca Agricola, iar la CEC am realizat o restructurare de substanta, desi privatizarea nu a fost finalizata. Pot spune ca, imediat dupa anularea privatizarii, conducerea a fost destituita, fara vreo explicatie. Banuiesc ca ceea ce facusem nu era pe placul conducerii politice de atunci (intamplator sau nu, tot PNL, care pare sa aiba deja traditia de a scuipa afara pe cei care stiu si vor sa isi faca treaba pentru care au fost numiti.)
Mi-am adus aminte de episodul schimbarii intempestive de la CEC in contextul in care si azi agentii guvernamentale care ajunsesera pe mana unor profesionisti au fost blagoslovite cu schimbari la fel de intempestive. Asemanarea era ca, nici in cazul meu, “nu eram om”, nu am acceptat “negocieri” de vreun fel si nu am facut decat strict meseria de bancher. Deosebirea a fost ca CEC era o banca, nu o agentie guvernamentala, iar conducerea trebuia validata de BNR. Ca urmare, persoanele numite in conducerea CEC au fost tot profesionisti – nu ca in cazul agentiilor guvernamentale de acum.
Oricum, “politizarea” – ce cuvant nepotrivit, pentru a desemna cocotarea pe functii de raspundere a unor neica nimeni pe care ii recomanda doar vocea sau talentul – este o piatra de moara care atarna tot mai greu in societatea romaneasca de azi. Daca nu se incheie aceasta practica maligna, vom avea tot mai multi tineri buni profesionisti care isi iau lumea in cap, iar tara va fi condusa de lichele, care se vor sprijini una pe alta, pana la dezastrul final.