Fost preşedinte al Academiei Române, criticul şi istoricul literar Eugen Simion a acordat ziarului „ring” un scurt interviu. Domnia sa radiografiază starea învăţământului românesc după 22 de ani de democraţie şi zeci de schimbări ale legii al căror efect nefast s-a văzut, poate cel mai bine, în rezultatele de la bacalaureat: 43% promovabilitate.
Domnule academician, puteţi elucida misterul „educaţiei” în România – zeci de reforme care au dus la creşterea analfabetismului, a ratei de abandon şcolar, la scăderea promovabilităţii de la an la an şi a mediilor la titularizare?
N-am cum să elucidez misterul educaţiei româneşti. Oricum, nu în întregime. Reformele se ţin, într-adevăr, lanţ în învăţământ. Abia apare o reformă şi, după puţin timp, cineva (un alt ministru) iniţiază o altă reformă care o reformează pe cea precedentă. Efectele le-aţi numit dvs. Nu le repet. N-aş adăuga decât faptul că niciodată învăţământul n-a fost, probabil, atât de prăbuşit cum este de câţiva ani buni. Cine-i de vină? Nu poate să meargă bine şcoala românească atât timp cât societatea, în totalitatea ei, arată cum arată. Criza morală mi se pare mai puternică şi mai devastatoare în lumea românească decât criza economică. Ce-i de făcut? Pe termen scurt (cum zic cei care fac prognoze) putem face câteva lucruri utile pentru a stopa ireparabilul. Să sporim, de pildă,  bugetul educaţiei, să întărim (moral şi financiar) statutul profesorului, să pornim de la faptul că investiţia în educaţie este garanţia ca România să iasă, în viitor, din această criză multiplă şi profundă. În fine, să dea Dumnezeu să avem parte de nişte miniştri buni şi responsabili…
„Acum vreo trei decenii, am fost obligat să corectez tezele cu un miliţian la uşă” Utilizarea camerelor de luat vederi pentru supravegherea bacalaureatului este sau nu benefică? Ni s-a explicat raţiunea acestui procedeu: împiedicarea fraudei. Înţeleg, sunt de acord, totuşi mă întreb dacă mai există undeva în Europa acest sistem. Şi dacă o să-l eternizăm. Ceva mă incomodează. Îmi aminteşte de faptul că, acum vreo trei decenii, am fost obligat să corectez tezele la examenul de admitere la facultate cu un miliţian la uşă. N-aş putea spune că este o amintire frumoasă. Elevii au dat vina iarăşi pe subiectele grele şi au invocat dificultatea comentării unui text din Eminescu. Ar trebui schimbat ceva în programă? Când nu înveţi, totul este greu. Dacă nu citeşti un poem, n-ai cum să-l interpretezi bine. Nu trebuie scos Eminescu din programa şcolară pentru că unii elevi nepăsători nu-l înţeleg. Nu-l înţeleg pentru că nu-l citesc şi nu citesc nici ce s-a scris despre el. Dă-le ca temă „Nunta Zamfirei” şi ei vor fi tot atât de puţin elocvenţi. Pe scurt, nu trebuie schimbată programa, trebuie schimbată mentalitatea elevului. Mai intră ceva în această ecuaţie: calitatea manualului de literatură şi, mai ales, calitatea intelectuală a profesorului care predă literatura română.
„Nu trebuie desfiinţate liceele, trebuie aduşi profesori buni (remuneraţi corespunzător)” Cum consideraţi propunerile ministrului educaţiei de a organiza meditaţii subvenţionate de la buget şi desfiinţarea liceelor cu rezultate dezastruoase? Bună în primul caz (meditaţiile), îndoielnică în ceea ce priveşte desfiinţarea liceelor neperformante. Nu trebuie desfiinţate liceele, trebuie aduşi profesori buni (remuneraţi corespunzător) şi trebuie regândit sistemul de învăţământ în lumea rurală. Căci aici se întâmplă marile dezastre. Reforma actuală le-a întărit… Prin ce măsuri credeţi că poate fi salvat învăţământul românesc? Am vorbit mai înainte de ele. Aş adăuga: depolitizarea şcolii, eliminarea aberaţiilor din sistem, reabilitarea „umanioarelor” în sistemul de educaţie, măsuri pentru a asigura – cum cere comunitatea europeană – egalitatea de şanse pentru toţi. Să readucem în discuţie ideea că cine are carte are parte şi că a învăţa nu-i o pierdere de vreme. Trebuie să le dăm şcolarilor de azi modele morale şi spirituale şi să le întărim convingerea că nu banul este esenţial în existenţa individului.
„Vechii cercetători s-au dus, iar pe alţii, tineri, nu-i putem angaja” Nu în ultimul rând, în ce situaţie se află, în acest moment, cercetarea în România? Într-o stare dificilă. Luptă pentru supravieţuire. Cel puţin cercetarea din sfera umanistă. Vechii cercetători s-au dus ori sunt pe cale să iasă din sistemul cercetării, iar pe alţii, tineri, nu-i putem angaja. Nu mai vorbesc de modul în care sunt plătiţi. Am spus şi altă dată: un şef de promoţie din provincie, dacă s-ar întâmpla să fie angajat la un institut al Academiei Române din Bucureşti, n-ar putea rezista decât dacă are o familie înstărită. Dacă nu, nu… „Nu poate să meargă bine şcoala românească atâta timp cât societatea, în totalitatea ei, arată cum arată. Criza morală mi se pare mai puternică şi mai devastatoare în lumea românească decât criza economică.”– Acad. Eugen Simion
„Niciodată învăţământul n-a fost, probabil, atât de prăbuşit cum este de câţiva ani buni.” – Acad. Eugen Simion
„Nu trebuie scos Eminescu din programa şcolară pentru că unii elevi nepăsători nu-l înţeleg. Nu-l înţeleg pentru că nu-l citesc şi nu citesc nici ce s-a scris despre el.”
„Să readucem în discuţie ideea că cine are carte are parte şi că a învăţa nu-i o pierdere de vreme.”

Interviu publicat pe www.ziarulring.ro