În aceastã varã douã tabere pentru copii români, cu traditie de mai multi ani, nu se vor organiza. Prima este tabãra de dansuri populare românesti din Micherechi, la care luau parte zeci de copii români si îsi însuseau timp de o sãptãmânã pasii de bazã ai dansurilor strãmosilor lor. Cealaltã tabãrã este cea de iconografie de la Jaca, unde preotul ortodox din sat le transmitea copiilor participanti, români si maghiari, taina pictatului icoanelor pe sticlã, îi învãta rugãciuni si îi ducea pentru o zi în excursie în România la vreo bisericã sau mãnãstire ortodoxã.

Cele douã tabere au încetat sã se mai organizeze nu din neglijenta organizatorilor, ci din motive de nefinantare a proiectelor înaintate la Fondul Wekerle de la Budapesta.

Acest Fond central, în anul 2012 sprijinã trei tabere „românesti”: una la Macãu, alta la Medgyesegyháza si a treia la… Sepsiszentgyörgy, adicã la Sfântu Gheorghe din judetul Covasna, România. Solicitantul din Sf. Gheorghe, „Plugor Sándor” Mûvészeti Líceum a cerut 458 de mii ft (si a primit 400 de mii) pentru o tabãrã de artã si pãstrare a traditiilor în… Erdély. Ne îndoim cã din cei circa 1400 de euro se vor pãstra traditiile românesti.

S-ar putea ca acest proiect sã fi ajuns din gresealã administrativã pe lista taberelor românesti, ar fi interesant totusi de stiut dacã si sursa fondurilor e în altã parte sau s-a luat din fondul destinat comunitãtii românesti din Ungaria. Iluzii nu avem. Rãspuns sincer nu vom primi niciodatã.

Revenind la celelalte douã tabere, Autoguvernarea Româneascã din Medgyesegyháza a cerut 400 de mii ft si a primit exact cât a cerut pentru o tabãrã de limbã si de cunoastere a poporului. (Reamintim cã la recensãmântul din 2001, în orãselul Medgyesegyháza cu 4098 locuitori doar 9 persoane s-au declarat de nationalitate românã.) E adevãrat cã de atunci s-a introdus la scoala localã învãtarea limbii române ca limbã strãinã si-i un lucru frumos cã-i învãtãm pe copiii unguri sã „rupã” si ei douã vorbe în româneste, precum la fel meritã toatã lauda cei care prezintã frumusetile României pentru strãini, dar toate astea poate nu ar trebui fãcute din fonduri destinate acelor putini români din Ungaria, care mai vor sã-si pãstreze limba maternã si traditiile strãmosesti.

În aceste zile, 45 de copii din Macãu iau parte la o tabãrã de zi. Organizatorul si aici este Autoguvernarea Româneascã localã, care a solicitat de la Fondul Wekerle pentru tabãra de zece zile suma de 538.216 ft si a primit 523.216 ft. Primãria din Macãu a mai completat aceastã sumã cu 560.000 ft. Deci, tabãra din Macãu se organizeazã din peste un milion de forinti! Câti copii români sunt în tabãrã?

Ne putem închipui din moment ce din acesti bani este plãtit si un translator, iar gluma spusã de consulul din Seghedin la deschiderea taberei a fost înteleasã numai dupã ce a fost tradusã în limba maghiarã. Acesta s-a dus sã le vorbeascã pruncilor despre diplomatie, despre relatiile româno-maghiare, si vãzând atâtea fete încremenite, s-a gândit sã-i înveseleascã putin pe copii. Nu prea i-a iesit.
Tabãra de la Macãu se organizeazã dintr-o sumã enormã. O sumã enormã mai ales dacã ne gândim cã ea nu va avea niciun rezultat. Copiii participanti doar vor mânca o datã pe zi, poate vor vizita vreo grãdinã zoologicã sau vreun strand, dar nu se vor alege cu nimic românesc. Nu vor sti sã danseze româneste, nu vor învãta sã picteze icoane românesti si, probabil, nu vor sti nici în continuare sã salute sau sã multumeascã în limba românã. Poate nici nu se vrea. Cu astfel de initiative pe cine pãcãlim? În primul rând, pe copii si pe pãrintii lor. În al doilea rând, opinia publicã. Iar pe noi ne facem de rusine.

Material publicat în revista Foaia Romanească din Ungaria