In ultima vreme, ori datorita profesiei, ori datorita diferitelor interese si/sau complicitati intelectuale, am ajuns teribil de des sa scormonesc dupa conceptul identitate. Cand simti cum ceva te „strange” nedefinit, ca o obligatie somationala – spune repede ce esti? – nu prea ies cuvintele. Dupa preocuparile acestea a venit si o perioada mai grea, da, multi respiram in sincope dupa 7 octombrie… Prin vara, cand scriam la un document de tara cu implicatii ce faceau trimiteri catre identitatea culturala a Romaniei, ma intrebam de ce Ro nu isi asuma identitatea sa multiculturala ca o resursa valoroasa aducand un anumit tip de atu, chiar de prestanta as putea spune. Nu ma refeream la multiculturalism ca teorie politica normativa ci la multiculturalitate sau pluralism cultural, ca prezenta pe teritoriul unui stat a mai mult de o comunitate culturală (etnica,naţionala, religioasa) care dorest sa isi protejeze identitatea, valorile si practicile pe care le impartasesc membrii sai. Ma gandeam la un anumit tip de atitudine, o anumita simbolistica pe care Ro ar putea-o folosi iscusit ca soft power. A iesit un text pentru Caietul Documentar cu nr 8 al Club Romania – coordonat de bonomii si mereu ascutitii mintii – Marius Stoian, Ionut Vulpescu si Mireille Radoi. Celelalte texte sunt foarte valoroase si le citesc inca – Oana Serban, Hari Bucur Marcu, Ciprian Mihali, Laura Stifter, Victor Neumann, Iulia B. Gueritee dar si contributiile speciale ale lui F. Fukuyama si Thierry de Montbrial dar si multi altii atat de valorosi si valoroase. Am vorbit celor prezenti, nu speach-ul pregatit ci ce am improvizat pe moment, pur si simplu, uneori, e bine sa spui ce gandesti, dar mai ales cand respectul pt dialog este ridicat la rangul de noblete absoluta. Asa a fost aseara in mijlocul unei multimi de la care am invatat multe 

 P.s Au lipsit multe minoritati din sala, mi-ar fi fost drag sa ii vad la lansarea unui astfel de volum, poate data viitoare… un Caiet Documentar al minoritatilor ?!