Flaviu George Predescu a scris pe Facebook, acum un an:

„A murit la 34 de ani prietenul meu Bogdan Gavrilă. Îmi plânge sufletul și realmente nu știu ce să spun și să simt. Vestea am aflat-o la Köln, de la bunul nostru prieten Marius Stoian. Infarct.
Ieri am purtat o discuție cu Bogdan care mă întreba dacă să bage în buletinul de săptămâna viitoare articolul meu de ieri, dspre teatru, trimis în privat unor prieteni. Și brusc am realizat că în orice, săptămâna viitoare se poate să nu mai existe niciodată. In-cre-di-bil!
Cu Bogdan am ajuns să mă cunosc după ce m-a selectat să fac parte din România Noului Val, în 2014. A insistat, mi-a scris emailuri, iar eu neștiind despre ce e vorba l-am amânat. Apoi ne-am cunoscut și am devenit prieteni. Iată, cum viața și moartea dau valoare unor momente, și mă gândesc acum cât de prețioase au fost orele petrecute împreună, în august, la botezul fetiței lui Andrei Stoian, la Intercontinental. Atunci, stând unul lângă altul, Bogdan mi-a pus 1000 de întrebări despre Softul GE, pe care îl citise și începea să-l descifreze. I-am răspuns cu toată sinceritatea din lume și sunt acum, în acest moment, atât de bucuros că am fost sincer. Îl bucura să-i confirm. Bogdane, mi-e atât de greu să-mi imaginez Club România fără tine! Bogdane, cum de nu s-a îndeplinit profeția mea, când spuneam: „tu, care ne cari acum nouă scaune, umil, discret, vei ajunge președintele României”.
Apoi, în 2015, la un recital de poezie pe care l-am ținut, a venit și mi-a spus: „e prima dată când te aud citind poezii, și e fantastic…”. A murit deci un mare prieten și un om care mi-a crescut stima de sine și încrederea în mine. Mie și probabil și altora, un om care ne-a pus pe noi în lumina reflectoarelor și a zis: „spuneți, apoi faceți!” Nu, nu poate fi adevărat! (Dar am multe amintiri cu el, în atât de puțin timp) îl îndrăgeam și când clama exact opusul lucrurilor pe care le credeam. Realmente mă doare sufletul, mă doare sufletul…”