Prezentă în emisiunea De Ce Citim, Odilia Roșianu, redactor-șef al revistei Literatura de azi, a vorbit despre romanul Paraclis 1980, de Flaviu George Predescu, publicat la sfârșitul anului trecut la editura Rao.

Aceasta a făcut o trecere în revistă a celor două epoci surprinse în roman. Pe de-o parte anii ’80, iar pe de alta anii de după 2000 și comportamentele umane care tind să se repete.

„Ce este de scos în evidență la acest roman dedicat lui Eugeniu Iordăchescu (salvatorul de biserici din anii ’80) este pendularea între epoca anilor ’80 și epoca prezentă. În cadrul acestor alternări se vede cum de foarte multe ori istoria se repetă. Din păcate nu în aspectele ei frumoase, ci în cele neplăcute, grave, triste, tragice chiar; că oamenii greu se schimbă, își predau o ștafetă negativă, uneori, generațiilor următoare. Ideea de bază, cea a puterii și a felului în care te poate schimba dobândirea puterii.  

În aceste condiții sunt foarte fericită să văd că ai rămas un optimist. Faptele reale pe care s-a bazat cartea sau imaginația ta este una optimistă pentru că există oameni de bună credință, oameni sufletiști, oameni care vor să ajute, oameni care nu se lasă schimbați de putere sau schimbările nu sunt profunde, nu sunt la nivel caracterial, ci doar dau senzația că au avut loc și că practic este un final de film rusesc. Te lasă să-ți pui întrebarea oare ce s-a întâmplat, chiar dacă este într-un fel lămuritor, dar cu siguranță te face să vizitezi Bucureștiul în anumite zone amintite în carte” a subliniat Odilia Roșianu.

Sunt create personaje memorabile

„De asemenea, ceea ce am apreciat foarte mult este lipsa de ostentație pe care o afișezi tu în această carte. Nu iei niște postere să spui „atunci se dărâmau toate casele” sau „ atunci se construiau numai blocuri”, toate frazele și toate ideile, toate suferințele din acea vreme, mă refer la anii ’80, sunt inserate delicat. Sunt sugerate elegant. Aceste forme diplomatice de a trata reliefează mult mai bine cât de rău a fost. Pentru că în momentul în care cineva vine să vorbească acuzator despre perioada respectivă poate întâmpina o respingere.

Or atunci când cineva vine cu calm, cu diplomație să scoată în evidență anumite, da fapt toate defectele epocii, principalul moment este cel de reflecție. Nu mai stai să te războiești cu cel care acuză, ci stai să asculți argumentele celui care vorbește calm. Deci acesta este un alt merit al cărții. Nu în ultimul rând, un aspect care este caracteristic tuturor celor trei romane scrise de tine – sunt create personaje memorabile. Nu poți să confunzi personajele și să spui „a, stai, parcă acesta era acela bun, acela parcă era parvenitul”.

În nici un caz. Sunt atât de bine conturate și atât de bine întrepătrunse și acțiunile lor atât de definitorii, încât este imposibil să nu le ții minte. Este o carte care îți rămâne în minte, mie mi-a rămas și în suflet și care are un ritm foarte rapid, nu în sensul rău al cuvântului. Nu este o carte grăbită, este o carte alertă. Inclusiv prin această alternare între anii ’80 și anii 2000, prin felul de a se schimba lucrurile sau nu, asta rămâne să hotărască și cititorii, dar mai ales prin acțiunile demarate de ceilalți. Este o diferență vizibilă între personajele din perioade diferite, dar și între acțiunile lor” a conchis redactorul-șef al revistei Literatura de azi.

VIDEO, aici.