OraNoua.ro
Publicat în 2 decembrie 2015, 20:03 / 220 elite & idei

Flaviu Predescu: Pericolul „iarmarocizării” schimbării

Flaviu Predescu: Pericolul „iarmarocizării” schimbării

de Flaviu Predescu

O idee care mi-a atras atenția în ultima vreme a fost cea a apariției unor noi partide care caută tineri. Pe față, ca la iarmaroc: „Partidul Cutare al Noului și Neprihănirii caută tineri pentru schimbarea clasei politice”. Este iarăși o mare minciună și o prelungire cu încă patru ani a unei minime reforme politice. Această schemă care nu știu încă dacă este coordonată sau nu, dacă va căpăta amploare, va împiedica partidele tradiționale (cu structuri reale) să se reformeze. Atât și nimic mai mult. Am și argumentele pentru ceea ce afirm. Un partid nou, înființat din temelii și făcut numai din tineri nu are cum să reziste pe „piața” politică. Ori în spatele lor vor sta niște inși dubioși, despre care nu știm cine sunt și care îi vor coordona în munca organizatorică de partid, ori vor eșua lamentabil, chiar comic, asemenea unor copii cărora li s-ar da pe mână cheile unei uzine și li s-ar cere s-o administreze și să facă profit.
Partidele clasice ca PSD și PNL, dar și altele, sunt obligate să facă două lucruri simple. Primul ar fi eficientizarea organizațiilor de tineret. Asta ar însemna susținerea cât mai multor activități utile și deschiderea unor colaborări între tinerii acestor partide și tinerii specialiști (cei care vor face politică doar până la prima dezamăgire, apoi se vor întoarce la specialitatea lor) Trebuie gândit un plan de menținere a specialiștilor aproape de fenomen, pentru că cei mai mulți nu înțeleg și nu agreează instabilitatea politică.
Al doilea lucru ce trebuie făcut este înființarea mentoratului politic. Asta ar consta în alegerea unor mentori, oameni cu experiență politică și administrativă care să mentoreze mai mulți tineri care vor prelua sau nu frâiele administrației. Politica trebuie să le spună tinerilor că există și varianta „sau nu-ului”. Nu în toate cazurile cine se pregătește pentru o activitate politică ajunge și să conducă și să administreze banul public. Până la urmă politica asta are ca scop, administrarea banului public (colectat din taxe și impozite) sub forma unor diferite politici și deci influențarea unor activități care să asigure o viață bună pentru oameni.
Practic, în mentoratul pe care îl au în obligativitate oamenii cu experiență politică, trebuie să se distribuie ideea misiunii pe care fiecare va trebui să o aibă. Tu ce fel de bine vrei să faci odată intrat în politică? (ar trebui scris asta încă de pe adeziune) Iar tânărul își va alege o categorie mai largă în care țintește să se implice, atât în interiorul vieții de partid, cât și în afara lui. E simplu, o reînsuflețire a departamentelor dar cu alegerea unor mentori potriviți. Nu înseamnă că un șef de departament este și un bun mentor, tocmai de aceea între ei nu trebuie să existe o competiție inutilă – mai multe poduri, mai puține garduri!
Reluarea taberelor politice (ca ideale activități de dezbatere și înțelegere a fenomenului) și a cursurilor de campanii electorale sunt adevărate școli de formare, care modifică în sens bun mentalul tinerilor care se implică în politică. Lăcomia și-o gestionează fiecare cum poate. Ea nu are nimic de-a face cu politica. Ceea ce vedem noi la televizor și spunem că nu ne place, pentru că se fură, nu este politică, este lăcomia unuia sau a altuia inserată în politică, pentru că politica administrează banul public. Cineva tot trebuie să facă politică până la urmă. Chit că se numește tehnocrat, chit că se numește apolitic, odată ajuns în funcția publică, aceasta se numește politică. Respectivul, reformat sau nu, nou sau vechi, specialist sau nu, este om din politică. Spre exemplu domnul Cioloș, ieri, la parada militară de 1 Decembrie, mângâia veteranii de război și îi îmbrățișa pe copiii militarilor care au murit în Afganistan. Făcea politică și imagine. Cred că era sincer în demersul domniei sale, chiar cred asta dar tot politică se cheamă că făcea. Dacă nu ar fi fost prim-ministru ar fi avut posibilitatea să o facă? Desigur nu sau în foarte grele condiții și oamenii aceia n-ar fi înțeles gestul, pentru că nu ar fi știut cine este persoana și ce vrea de la ei. Un om cu o demnitate publică este un om care face politică și căruia i se face loc să treacă, tocmai pentru că mai mulți oameni, prin votul lor, l-au investit cu o autoritate. (Nu este cazul domnului Cioloș, deocamdată, dar fie și un lup mâncat, tot deocamdată, de oaie. Cum nu știu cum să mă raportez la un Guvern în care CDR-istul Dudu Ionescu și-a pus câțiva oameni de încredere. Asta vom vedea).

Ultima ora:

ObservatorBogdan Aurescu va participa la a 76-a sesiune a Adunării Generale a ONU

PoliticNicuşor Dan: Nu se pune problema ca stimulentele pentru nou-născuţi sau voucherele materna să nu mai fie plătite

EconomieDaniel Dăianu: Chestiunea Energiei şi bugetul public

ExternBogdan Aurescu va participa la a 76-a sesiune a Adunării Generale a ONU

SocialGeorge Butunoiu: Asistentă de 47 de ani sau de 26?

EvenimenteVictor Vevera a participat la ședința Directorilor Generali ai Aeroporturilor din România

CulturaDoina Banciu: Tradiție și continuitate în valorificarea patrimoniului imaterial, ediția I

EditorialAlina Bârgăoanu: 11 septembrie și noul Internet



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe