Poate nu întâmplător ofensiva Rusiei se face sub aceleași coordonate. Iar Europa Occidentală nu a înțeles nimic din istorie, își frâmântâ mintea în fața unor realități pe care nu o pot pricepe. Chintesența, motto-ul panslavismului și al re-deșteptării Rusiei este dat tot de Dostoievski. În ”Demonii” un personaj spune: ”Cred în Rusia”, iar Tiutcev e mult mai clar: ”În Rusia nu poți decât să crezi”. Poate nu degeaba, de la Kremlin, noul țar, Putin declară până la obstinație: ”v Rossiu mojnp tolko veri” (În Rusia nu poți decât să crezi). Da, Rusia a intrat în propriile sale coordonate, s-a întors la matcă.

Sufeltul rusesc și mesianismul ortodoxiei rusești este fără întoială fabulos. Încântă, de incită și te seduce. Nu degeaba, căutând un ”surplus de suflet” Franța, dar mai ales francezii sunt leșinați după tot ce este rusesc. Marele actorul francez Gerard Depardieu și-a luat cetățenie rusă și s-a autoexilat în țara lui Pușkin.

Dacă aș fi fost francez puteam și eu să fiu exuberant în fața Rusiei. Român fiind îmi pot permite doar să o admir cu răceală, cu un ochi critic. Pentru noi, românii, priviți ca o simpla haltă pentru că suntem așezați în drumul spre Constantinopol, apropierea de Moscova nu a fost benefică. Rezultatul? 13 invazii rusești, iar Rusia a devenit ”dușmanul nostru natural”, după cum a denumit-o celebrul om politic Tache Ionescu.

Mă doare, dar nu pot vorbi despre Rusia în termenii pe care o face Depardieu deși poate mi-aș fi dorit. Francezii n-au o Basarabie și Bucovină, n-au sute de mii de români îngropați în Siberia, n-au simțit dragostea muscalului și nici cravașa sa civilizatoare.

Între noi și Rusia poate exista doar respect, nicidecum o dragoste pentru că acesta e imposibilă!