Floriana Jucan: Ascultaţi-l pe Kennedy!

„Un idealist fără iluzii!” spunea John Fitzgerald Kennedy despre el însuşi. Se împlinesc astăzi 50 de ani de la ceea ce avea să intre în istorie ca „tragedia de la Dallas”. Cel mai tânăr şi cel mai carismatic preşedinte al Americii a fost împușcat de un nebun marxist aflat în evidenţele FBI-ului, dar al cărui profil psihologic a fost ignorat.
M-am întors de curând de la Washington şi vă pot spune că mitul Kennedy este mai puternic ca niciodată, rămânând cel mai iubit preşedinte şi cel mai exploatat comercial. Cărţile, filmele, însemnele, conferinţele, simpozioanele, expoziţiile, discursurile, tot ceea ce se revendică sau duce spre JFK deţine superlativul la vânzări şi la interes.
Explicaţiile vin din faptul că a fost un preşedinte tânăr, care şi-a asumat de unul singur deciziile importante (după dezinformările primite de la analiştii CIA în unele chestiuni sensibile şi care aveau să-l facă să spună „I don’t think the intelligence reports are all that hot. Some days I get more out of The New York Times”), care a evitat războiul nuclear cu URSS, care a sprijinit drepturile civile, un preşedinte alb sub mandatul căruia studenţii de culoare au putut să se înscrie la Universitatea din Alabama, cea mai segregaţionistă din SUA, care a instituit conceptul de „special relation” cu Israelul, relaţie ce avea să se perpetueze în toate administraţiile ulterioare, un preşedinte care a exploatat mijloacele de comunicare în masă permiţând unui fotograf personal să îl urmărească permanent. Un soţ îndrăgostit şi adulterin în acelaşi timp, a avut toate slăbiciunile umane culminând cu cele sexuale, dominat de o dependenţă inevitabilă de medicamente, un preşedinte care a continuat să rămână om în ciuda prizonieratului său la Casa Albă.
Citiţi toate discursurile preşedinţilor americani în ziua investiturii. Veţi vedea cât de multe au promis şi cât de puţin au făcut. Şi apoi, citiţi discursul lui Kennedy. Este singurul care nu a promis nimic şi care le-a spus alegătorilor săi să nu se întrebe ce poate face ţara pentru ei, ci ce pot face ei pentru ţară.
A chemat toate ţările lumii să lupte împreună cu Statele Unite împotriva unor duşmani comuni: tirania, sărăcia, bolile şi împotriva războiului însuşi. „Toate acestea nu se vor sfârşi în primele o sută de zile. Nici în primele o mie, nici în timpul acestei Administraţii şi poate nici măcar în timpul vieţii noastre pe acest pământ. Dar haideţi să începem!”
Poate dacă nu ar fi avut acest sfârşit dramatic, în care toată naţiunea nu doar a plâns un preşedinte adorat, ci a şi empatizat cu o soţie iconică şi cu doi copii mici, sublimi în durerea şi demnitatea cu care acompaniau cortegiul funerar al tatălui lor, Kennedy nu ar mai fi astăzi legenda care este. Destinul acestui om a fost să-şi depăşească limitele slăbiciunii fizice demonstrate în copilărie, să lupte pentru rolul favoritului în ierarhia făcută de Joseph Kennedy pentru copiii săi, să devină cel mai tânăr preşedinte ales al Americii, să îşi lege mandatul de primul american ce a zburat în Spaţiu, să evite o criză nucleară, să se căsătorească cu cea mai fascinantă Primă Doamnă a SUA din toate timpurile şi să plece de la Casa Albă într-o procesiune funerară ce amintea de Roma antică… o imagine care nu s-a mai repetat niciodată până în zilele noastre ca magnitudine imagologică, dramatism şi compasiune publică. 16 milioane de oameni au vizitat mormântul lui Kennedy în primii 3 ani de la moartea sa. Am făcut-o şi eu când l-am însoţit, cu vreo 15 ani în urmă, pe şeful Guvernului român, în vizita oficială la Washington.
Anul trecut s-au făcut publice pentru prima dată câteva discursuri şi convorbiri telefonice înregistrate personal de John Kennedy în Biroul Oval, în două CD-uri care fac parte integrantă din cartea „Listening in. The secret White House Recordings of John F. Kennedy”
„Tot timpul oamenii mi-au spus că preşedintele Kennedy le-a schimbat viaţa – au decis să se alăture Corpului de Pace, să candideze pentru funcţii, să devină voluntari ai oraşului sau să zboare în spaţiu pentru că el le-a cerut-o – şi i-a convins că fiecare dintre ei poate face diferenţa. O generaţie care a fost inspirată să schimbe această ţară – luptând pentru drepturile civile, pentru drepturile femeilor, pentru drepturile umanitare şi pentru dezarmare – pentru copiii şi nepoții lor. Ne-a transmis şi nouă această inspiraţie. Ca primul preşedinte cu adevărat modern al Americii, tatăl meu a redefinit valorile atemporale ale ţării pentru întreaga lume şi i-a cerut fiecăruia dintre noi să îşi asume responsabilitatea pentru a face mai mult decât o lume pacifistă. Pentru că aniversăm 50 de ani de la mandatul său, perioada prezidenţială a tatălui meu devine parte din istorie, mai mult decât parte din amintiri”, scrie fiica sa, Caroline, adăugând că „şi acum cuvintele, exemplul şi spiritul lui John Fitzgerald Kennedy rămân mai vitale ca oricând.”
Am selectat două conversații cu președinții americani Eisenhower şi Truman, dar vă recomand să ascultaţi ambele CD-uri pentru că ele arată un om de stat care a gestionat task-uri precum Cuba, Civil Rights, The Bomb, Space,Vietnam dar şi un om care îi scria soţiei, care încuraja căpitanul echipei americane de hochei sau care se preocupă de mobila cu care era decorată sala de naştere în care Jackie Kennedy avea să-l aducă pe lume pe Patrick, micuţul care a murit după doar două zile.
Sunt oameni care trăiesc istoria şi alţii care o fac. Kennedy este între cei din urmă. Kennedy a fost un preşedinte unic şi s-a transformat într-un mit unic. Iar simbolul trecerii lui prin lumea noastră rămâne, în toate sensurile cuvântului, o „Eternal flame”.
integral pe www.qmagazine.ro
Ultima ora:

ObservatorȘtefan Popescu: Lumea, pe scurt…

PoliticIon M. Ioniță: Ce efecte are demisia președintelui?

EconomieRăzvan Popescu: ROMGAZ a publicat rezultatele operaționale cheie preliminare aferente anului 2024

ExternIulian Chifu: Cursa pentru partenerul de coaliție al PAS-ului Maiei Sandu la generalele din Republica Moldova

SocialAndrei Caramitru: Studiu despre analfabetismul funcțional

EvenimenteRadu Puchiu: Extrem de onorat că am avut ocazia să moderez primul Aspen Dialog din acest an – The Power of Convening in Turbulent Times

EditorialȘtefan Popescu: Lumea, pe scurt…

CulturaIonuț Vulpescu: Podcast – invitat, actorul Constantin Dinulescu (sezonul 5, episodul 1)
Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe