Nu pot sa scriu acum despre el. Sunt prea subiectiva. I-am cunoscut si slabiciunile si puterea, si forta si micimile. L-am cunoscut ca om si era lamentabil de multe ori, i-am cunoscut si anvergura politica inegalabila in tara noastra. Vreau sa las sa treaca timp si sa inteleg daca privirea aceea, direct in obiectivul camerelor si implicit in ochii telespectatorilor intre care se numarau si detractorii sai, era cea a unui om infrant, a unui arogant sau era o lectie de demnitate si forta de a reveni.

Imaginea lui coborand in noaptea cutitelor lungi de la Confort, din 2005, nu m-a parasit vreodata si am suprapus-o ulterior peste cea a triumfului de la alegerile pentru Presedintia Consiliului National al PSD din 2010. Caderea si triumful. Eu pretuiesc oamenii nu pentru ceea ce sunt, cat pentru ceea ce pot redeveni dupa ce nu mai sunt nimic! Asta mi se pare forta adevarata a unui om: renasterea. Nu stiu daca Adrian Nastase va iesi din viata noastra pe targa sau va ramane in istorie. Sa mai lasam sa treaca timp…

Articol publicat de Floriana Jucan pe blogul personal