de Floriana Jucan
„Două lucruri nu putem face cu ochii deschişi: dragoste şi pace”, a declarat Shimon Peres zilele trecute unui post de televiziune israelian.
Odată cu alegerea noului președinte al Israelului, Reuven Rivlin, ia sfârșit epoca politică a unui mare om de stat, Shimon Peres, considerat unul dintre părinţii fondatori ai națiunii.
Alături de Yitzhak Rabin, a „închis”mereu ochii pentru o pace dorită, adesea iluzorie, între israelieni şi lumea arabă.
Înțelepciunea sa politică a dus la viziunea lui grandioasă pentru un Israel care, în lipsa păcii, nu ar fi putut să-şi construiască propria identitate economică şi progresul pe care îl reclamă modernitatea.
L-am cunoscut la București, în 1996, cu ocazia Forumului Crans Montana, când a apărut pentru prima dată alături de liderul palestinian Yasser Arafat şi am mai avut privilegiul de a-l întâlni în câteva ocazii oficiale de-a lungul timpului. Luase deja Premiul Nobel pentru Pace alături de Rabin şi de Arafat.
Îl definesc o dragoste infinită pentru ţara lui, lipsa de extremism şi arta compromisului care îl aşează definitiv în rândul oamenilor care au făcut nu politică, ci al celor care au făcut istorie.
El este unul dintre puţinii israelieni care au admis, într-o formulare diferită, ceea ce spunea Yuval Diskin: „Teroristul cuiva este luptătorul pentru pace al altcuiva!”.
Dacă pe monumentul funerar al premierului Rabin scrie că „şi-a dat viața în lupta sa pentru pace”, despre Shimon Peres putem spune că ŞI-A TRĂIT viaţa luptând pentru pace. Şi lupta lui continuă…
